Dumnezeu nu încetează niciodată să cheme la vocaţii
01.04.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea îi îndeamnă pe catolici să se roage pentru vocaţii cu încrederea că Dumnezeu nu încetează niciodată să cheme, şi că El va da harurile pentru un răspuns generos. Sfântul Părinte a spus acestea în Mesajul său, publicat marţi, 31 martie 2009, pentru următoarea Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată, care va avea loc în 3 mai. Tema acestei zile este „Credinţa în iniţiativa divină – răspunsul uman”. În Mesajul care a apărut tipărit şi la Editura Presa Bună din Iaşi, fiind publicat şi on-line pe Catholica.ro, Papa a îndemnat Biserica să se roage, subliniind că „rugăciunea pentru vocaţii trebuie să fie neîntreruptă şi încrezătoare”.
„Vocaţia la preoţie şi la viaţa consacrată”, a explicat Pontiful, „constituie un dar divin special, care se inserează în vastul proiect de iubire şi de mântuire pe care Dumnezeu îl are pentru fiecare om şi pentru întreaga omenire”. Dumnezeu ia iniţiativa de a „alege pe unii ca să-l urmeze mai îndeaproape pe Fiul său Isus Cristos şi să fie slujitorii şi martorii lui privilegiaţi… Dacă este adevărat că în unele regiuni ale pământului se înregistrează o lipsă îngrijorătoare de preoţi şi că dificultăţi şi obstacole însoţesc drumul Bisericii, ne susţine certitudinea de neclintit că cel care o conduce trainic pe cărările timpului spre împlinirea definitivă a împărăţiei este el, Domnul, care în mod liber alege şi invită la urmarea lui persoane de orice cultură şi de orice vârstă, conform planurilor de nepătruns ale iubirii sale milostive”.
Papa Benedict al XVI-lea a arătat: „De aceea prima noastră datorie este de a menţine vie, cu rugăciune neîncetată, această invocare a iniţiativei divine în familii şi în parohii, în mişcările şi în asociaţiile angajate în apostolat, în comunităţile călugăreşti şi în toate structurile vieţii diecezane. Trebuie să ne rugăm ca întregul popor creştin să crească în încrederea în Dumnezeu, convins că `Domnul secerişului` nu încetează să ceară unora să-şi angajeze în mod liber existenţa lor pentru a colabora cu el mai strâns în opera mântuirii”.
Pontiful i-a îndemnat pe cei care sunt chemaţi la o vocaţie să răspundă cu „ascultare atentă şi discernământ prudent, adeziune generoasă şi promptă la proiectul divin, aprofundare serioasă a ceea ce ţine de vocaţia sacerdotală şi călugărească pentru a-i corespunde în mod responsabil şi convins”. „Contemplând misterul euharistic”, a mai spus el, „care exprimă în mod suprem darul liber făcut de Tatăl în persoana Fiului unul-născut pentru mântuirea oamenilor, şi disponibilitatea deplină şi docilă a lui Cristos în a bea până la capăt `paharul` voinţei lui Dumnezeu, înţelegem mai bine că `încrederea în iniţiativa lui Dumnezeu` modelează şi dă valoare `răspunsului uman`”.
Preoţii sunt chemaţi să perpetueze „misterul de mântuire peste secole, până la întoarcerea glorioasă a Domnului”, şi „tocmai în Cristos euharistic pot să contemple modelul excelent al unui `dialog vocaţional` între iniţiativa liberă a Tatălui şi răspunsul încrezător al lui Cristos”. El a adăugat: „În celebrarea euharistică este însuşi Cristos care acţionează în cei pe care el îi alege ca slujitori ai săi; îi susţine pentru ca răspunsul lor să se dezvolte într-o dimensiune de încredere şi de recunoştinţă care să risipească orice frică, şi atunci când devine mai puternică experienţa propriei slăbiciuni, sau devine mai aspru contextul de neînţelegere sau de persecuţie”.
„Conştiinţa că sunt mântuiţi de iubirea lui Cristos, că fiecare sfântă Liturghie alimentează credincioşii şi în special preoţii, nu poate să nu trezească în ei o abandonare încrezătoare în Cristos care şi-a dat viaţa pentru noi. A crede în Domnul şi a accepta darul său, duce, aşadar, la încredere în el cu suflet recunoscător aderând la proiectul său de mântuire”. Astfel, a afirmat Sfântul Părinte, „cel `chemat` abandonează de bunăvoie toate şi intră la şcoala învăţătorului divin; atunci începe un dialog rodnic între Dumnezeu şi om, o întâlnire misterioasă între iubirea Domnului care cheamă şi libertatea omului care în iubire îi răspunde”.
„Această împletire de iubire între iniţiativa divină şi răspunsul omului este prezentă, în manieră minunată, şi în vocaţia la viaţa consacrată”. Papa Benedict al XVI-lea a adăugat: „Isus este modelul exemplar de adeziune totală şi încrezătoare la voinţa Tatălui, la care fiecare persoană consacrată trebuie să privească”, întrebând apoi: „Cine poate îmbrăţişa viaţa consacrată bazându-se numai pe resursele sale umane? Încă o dată, este util de reafirmat că răspunsul omului la chemarea divină, atunci când este conştient că Dumnezeu e cel care ia iniţiativa şi tot el e cel care duce la capăt proiectul său de mântuire, nu se acoperă niciodată cu calculul temător al slujitorului leneş care de frică a ascuns sub pământ talantul încredinţat lui, ci se exprimă într-o adeziune promptă la invitaţia Domnului”.
Pontiful a arătat că astfel răspunsul omului „devine comuniune cu acela care ne face capabili să aducem rod mult”. „Răspunsul uman emblematic, plin de încredere în iniţiativa lui Dumnezeu, este `Amin`-ul generos şi deplin al Fecioarei din Nazaret, rostit cu adeziune umilă şi fermă la planurile Celui Preaînalt… Iubiţi prieteni, nu vă descurajaţi în faţa dificultăţilor şi a îndoielilor; încredeţi-vă în Dumnezeu şi urmaţi-l cu fidelitate pe Isus şi veţi fi martori ai bucuriei care provine din unirea intimă cu el. Imitând-o pe Fecioara Maria, pe care generaţiile o proclamă fericită pentru că a crezut, angajaţi-vă cu toată energia spirituală să realizaţi proiectul de mântuire al Tatălui ceresc, cultivând în inima voastră, asemenea ei, capacitatea de a vă uimi şi de a-l adora pe cel care are puterea de a face `lucruri mari` pentru că numele său e sfânt”.
