Moment istoric: Papa german la Auschwitz
29.05.2006, Auschwitz (Catholica) - Duminică a avut loc un eveniment istoric: vizita unui Papă de origine germană la lagărele naziste în care s-au înregistrat cele mai crunte crime împotriva umanităţii. Catholica.ro a publicat discursul Sfântului Părinte la Auschwitz în secţiunea Documente. „Papa Ioan Paul al II-lea a venit aici ca fiul al poporului polonez. Eu am venit astăzi aici ca fiu al poporului german, şi tocmai de aceea trebuie şi pot să spun ca şi el: nu puteam să nu vin aici. A trebuit să vin aici”, au fost cuvintele Papei.
Sfântul Părinte a insistat să intre pe jos în lagăr, vizitând anumite secţiuni, inclusiv celula unde a murit Sf. Maximilian Kolbe. El s-a întreţinut de asemenea cu unii dintre supravieţuitorii holocaustului. Înainte de discurs a avut loc o ceremonie impresionantă, cu rugăciuni recitate în mai multe limbi, reprezentând principalele populaţii victime ale nazismului. Papa Benedict a fost pentru prima oară la lagăr, dar nu şi omul Ratzinger: „La 7 iunie 1979 am venit aici ca Arhiepiscop de München-Freising, alături de mulţi alţi Episcopi care îl însoţeau de Papa, care ascultau cuvintele sale şi se rugau cu el. În 1980 am venit din nou în acest loc îngrozitor cu o delegaţie de Episcopi germani, tulburat din cauza răului şi recunoscător pentru faptul că deasupra acestor tenebre a apărut steaua reconcilierii. Din acelaşi motiv am venit aici astăzi: pentru a implora harul reconcilierii – în primul rând de la Dumnezeu, care doar El poate deschide şi purifica inimile noastre; apoi de la oamenii care au suferit aici, şi în fine harul reconcilierii pentru toţi cei care, în acest moment al istoriei noastre, suferă în moduri noi din cauza puterii urii şi a violenţei pe care o trezeşte ura.”
„Trecutul nu este niciodată doar trecut”, a subliniat Pontiful. „El ne priveşte şi ne arată căile de evitat şi cele de urmat. La fel ca Papa Ioan Paul al II-lea, am parcurs drumul de-a lungul căruia sunt plăcile comemorative care în diferite limbi amintesc victimele acestui loc: sunt plăci în bielorusă, cehă, germană, franceză, greacă, ebraică, croată, italiană, idiş, maghiară, olandeză, norvegiană, poloneză, rusă, rromă, română, slovacă, sârbă, ucraineană, iudeo-spaniolă, engleză. […] Unele plăci invită la o comemorare deosebită. Este cea în limba ebraică. Tiranii celui de-al treilea Reich doreau să strivească poporul evreu în totalitatea sa, să îl şteargă din lista popoarelor pământului. […] În spatele acestor plăci comemorative se ascunde destinul a nenumărate fiinţe umane. Ele zguduie memoria noastră, fac să ni se cutremure inimile! Nu doresc să provoace în noi ura; ne demonstrează dimpotrivă cât este de cumplită lucrarea urii.”
La finalul discursului, Papa a apelat la psalmul 23: „Umanitatea a trecut la Auschwitz-Birkenau printr-o `vale întunecată`. De aceea, aş dori, tocmai în acest loc, să închei cu o rugăciune de încredere – cu un psalm al Israelului care este, totodată, o rugăciune a creştinătăţii: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic: în păşuni verzi m-a aşezat, la apa odihnei m-a călăuzit, îmi înviorează sufletul. Mă poartă pe cărările dreptăţii pentru numele său. Chiar de aş umbla prin valea umbrei morţii nu mă voi teme de rău căci Tu eşti cu mine. Varga ta şi toiagul tău, ele îmi aduc mângâiere….Voi locui în casa Domnului zile îndelungate.”
