Preotul ucis în Turcia este un martir
10.02.2006, Roma (Catholica) - Cardinalul Camillo Ruini, Vicarul Papei pentru Dieceza de Roma, a anunţat intenţia sa de a deschide procesul de beatificare şi canonizare a preotului ucis duminica trecută în Turcia. Anunţul – pe care Cardinalul l-a inclus în predica sa din cadrul serviciului funerar pentru preotul Diecezei de Roma, ce s-a desfăşurat în Bazilica San Giovanni in Laterano – a fost salutată cu aplauze. Credincioşii au aplaudat de asemenea atunci când Cardinalul a citat cuvintele mamei preotului: „Mama lui Don Andrea iartă din toată inima persoana care s-a înarmat pentru a-l ucide pe fiul ei şi simte mare întristare pentru el, deoarece şi el este un fiu al unicului Dumnezeu, care este iubire.”
Cardinalul Ruini a vorbit despre misiunea pr. Santoro în Turcia, unde a fost nevoie de el ca preot Fidei Donum, „dar de credinţă, trimis de Roma pentru a-l face pe Cristos prezent în acele pământuri unde credinţa creştină a avut rădăcini robuste şi fecunde la început.” Pr. Santoro şi-a început misiunea în Turcia în 2000, la început în Urfa, mai apoi în Trabzon, unde „cu bucurie şi încredere a continuat să se roage, încercând să facă binele şi respectând în acelaşi timp legile locale, până în ultima duminică”, a reamintit Vicarul Papei. „Trebuie să respingem cu indignare acuzaţiile şi insinuările absurde şi calomniatoare privind mijloacele ilicite de a obţine convertiri, complet dezminţite de conştiinţa sa riguroasă de creştin şi preot”, a spus Cardinalul.
„Pr. Andrea l-a luat foarte în serios pe Isus Cristos”, a spus Vicarul Papei, „şi a încercat cu toată tăria sa să intre întotdeauna în logica lui Cristos”, fiind „inseparabil un om al credinţei şi un martor al iubirii creştine”, a spus Cardinalul. El a fost călăuzit de „o convingere simplă: Isus Cristos şi-a dat viaţa pe cruce şi de aceea un discipol al lui Cristos, în special un preot, trebuie la rândul lui să îi iubească pe toţi şi să se dăruiască pe sine pentru toţi, fără deosebire”. Un om „de o inteligenţă pătrunzătoare”, pr. Santoro „a ştiut bine că în acea ţară şi între acei oameni elanul său apostolic va trebui să accepte foarte multe limitări şi, într-adevăr, le-a acceptat şi interiorizat cu seninătate”, a spus Cardinalul Ruini. „A fost convins că prezenţa rugăciunii şi a mărturiei de viaţă vor vorbi de la sine, vor fi un semn eficient al lui Isus Cristos şi plămadă de iubire şi reconciliere”, a continuat el.
Cardinalul a arătat că pr. Santoro a avut „curajul creştin, acel curaj tipic de care au dat dovadă martirii, de-a lungul secolelor, în nenumărate ocazii”, şi care „îşi are rădăcina în unirea cu Isus Cristos, în tăria care vine de la El, într-un mod atât de misterios şi în acelaşi timp real şi concret”. Cel care este acuzat de uciderea preotului a admis că a fost condus de ura stârnită de publicarea caricaturilor lui Mahomed în presa apuseană, care în ultimele zile au dus la proteste în mai multe ţări musulmane. Dreptul canonic prevede că dacă nu există o dispoziţie specială din partea Papei pentru începerea procesului de beatificare, se aplică perioada prevăzută de cinci ani.

„Preotul Andrea l-a luat foarte in serios pe Isus Cristos.„ Este afirmatia cardinalului Ruini una dintre cele mai tulburatoare semne ale nefirescului in care ne complacem.
Caci cati dintre noi il (mai) luam in seios pe Crist?
Nu ma refer nici la atitudini exterioare, nici la masura credintei, nici macar la minimul respect pentru celalalt ci la ignorarea propriei persoane.
Mantuitorul a devenit brand. Marfa. Subiect de piese de teatru si reclame. Aplica in spatiul privat. Notiunea de blasfemie s-a relativizat. Iar toate acestea nu marturisesc insultarea sau minimalizarea lui Dumnezeu ci o incalcire a valorilor proprii. Lipsa respectului fata de noi insine.
Moartea parintelui Santoro aminteste de sacrificiul unui Thomas Becket, a unui Maximilian Kolbe sau Edith Stein. O punem in mod firesc alaturi de martiriile secolului XX, de statutul Bisericii in China sau de tratamentul aplicat inca, Bisericii Unite cu Roma.
Dincolo de aceasta jertfa se afla sursa sa: respectul pentru sine devenit fictiune, ersaz.
Caci cum altfel cand chiar premierul italian considera firesc sa se compare cu Mantuitorul?
A-L lua FOARTE in serios pe Cristos inseamna a redeveni tu insuti. Smerenia ca necesitate macar prin apropierea de celalat ca de un aproape.