Sărbătoarea Vieții Consacrate și începutul Triodului în Catedrala din Cluj
02.02.2026, Cluj (Catholica) - Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla duminică, 1 februarie 2026, la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a fost o sărbătoare a Vieții Consacrate, la care s-au reunit persoanele consacrate din ordinele și congregațiile călugărești de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla. Între persoanele consacrate prezente, au fost: surori din Congregația Maicii Domnului (CMD), surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), părinți și frați din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, părinți iezuiți, călugări franciscani, surori sociale.
După o seară de rugăciune pregătitoare, în acest an desfășurată la Mănăstirea „Sfânta Macrina” a surorilor baziliene din România, – ocazie cu care au primit în suflete un cuvânt de întărire în credință de la pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general -, a urmat, a doua zi – în Duminica Vameșului și a Fariseului, înainteserbare a Întâmpinării Domnului, celebrarea solemnă din Catedrala greco-catolică clujeană. A fost un moment înălțător prin participarea Ierarhului și a multor preoți, a superiorilor și superioarelor ordinelor și congregațiilor de viață consacrată, a credincioșilor în număr mare, a studenților seminariști, înălțător prin cântările îngerești ale coriștilor din „Angeli”.
În cuvântul de învățătură, Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice a adus aminte de „darul vieții consacrate, pe care Dumnezeu l-a lăsat în Biserică”. A amintit că, „persoanele consacrate, călugării, călugărițele, ne aduc aminte de consacrarea noastră a tuturor. Ele au gradul maxim de consacrare, dar care ne aduce aminte de Botezul nostru și de momentul în care noi, de fapt am fost scoși din această lume și dăruiți lui Dumnezeu”. A rememorat semnificația Botezului, momentul în care „am fost cufundați în apă, sau, în mod simbolic turnându-ni-se apă pe cap, ceea ce înseamnă moarte pentru lumea aceasta; am răsărit apoi prin viața nouă dată de Spiritul Sfânt”. „Viața consacrată”, a explicat, „pune în lumină acest dar al Botezului, într-o manieră radicală”. La depunerea voturilor, persoanele consacrare „ies din lume pentru a se consacra lui Dumnezeu”, dar, „de fapt este o ieșire din lume care le face mult mai prezente în lumea în care trăim. Și, după cum se știe, în mod special în Biserica noastră Greco-Catolică, mănăstirile dintotdeauna au fost focare de spiritualitate. Credincioșii au găsit acolo lumină, speranță, vindecare, ajutor pentru viața lor în mod special, pentru momentele dificile din viața lor.”
Biserica Catolică a pus Ziua Vieții Consacrate în legătură cu sărbătoarea Întâmpinării Domnului, fiindcă avem în sărbătoarea Întâmpinării Domnului un moment tainic: este Isus cu Maica Sfântă și cu Sfântul Iosif, care sunt în Templu, și avem doi profeți, Simeon și Ana, care se apropie și vorbesc despre prezentul și viitorul acestui Prunc și al acestei Familii. Ierarhul a spus: „Așa trebuie să fie persoanele consacrate. Persoane care trăiesc în Templu, în biserică, în intimitate cu Dumnezeu, în intimitatea Sfintei Treimi, și fiindcă stau atât de aproape, prin viața lor, prin alegerile lor, văd lucrurile mult mai bine decât alții. Ei vorbesc în numele Domnului”. Și, „ce înseamnă să vorbești în numele Domnului? Nu doar să vestești lucrurile viitoare, ci să vezi lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat”, adică primind, înțelegând voința lui Dumnezeu – care uneori poate fi dureroasă -, așa cum profetul Simion îi spune Maicii Sfinte că „prin pieptul ei va trece o sabie”. Dar, „trebuie să gândim lucrurile așa cum le vrea Dumnezeu. Iar dacă suntem convinși că Domnul vrea lucrurile într-un fel, trebuie să știm să mergem înainte, fără ezitare, indiferent de ce zice lumea sau cum gândește lumea.” Pentru că, „adevăratul scop al cuvintelor care ajung la Maica Sfântă este acela de a ști, prin cuvântul prorocului, că Dumnezeu are în mână tot planul”. A invitat la încredere în cuvântul lui Dumnezeu, la încredere în prezența Sa și susținerea Sa chiar și în clipe dificile, pentru a ajunge la „viața veșnică, acolo unde este moștenirea dăruită nouă, unde este Banchetul nostru”.
După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa Claudiu a rostit o rugăciune pentru persoanele consacrate. La final, pr. Anton Crișan, rector al Catedralei, i-a mulțumit Preafericitului Părinte Claudiu pentru celebrare, pentru cuvântul de învățătură, pentru comuniune. A mulțumit preoților prezenți, și, în mod special preoților călugări, fraților și surorilor – „aceste flori ale Bisericii care au fost astăzi împreună cu noi și s-au rugat împreună cu noi”. A invitat la rugăciune pentru noi vocații la viața consacrată, și, la ieșire, fiecare credincios a fost invitat să primească o iconiță cu textul rugăciunii pe care Preafericirea Sa Claudiu a rostit-o, pentru a continua și acasă să se roage pentru persoanele consacrate, pentru noi vocații, pentru împlinirea misiunii lor sfințitoare în Biserică și în lume.
