Homosexualitatea destabilizează societatea
30.11.2005, Vatican (Catholica) - Un consultat al Vaticanului scrie că noua instrucţiune ce interzice intrarea homosexualilor în seminariile catolice a fost necesară deoarece „homosexualitatea a devenit o problemă îngrijorătoare tot mai prezentă”. Mons. Tony Anatrella, iezuit francez, consultant al Consiliului Pontifical pentru Familie, a scris că acceptarea homosexualităţii ar putea avea un efect „destabilizator” asupra vieţilor persoanelor şi societăţii în general. Scriind în L`Osservatore Romano, într-un articol apărut lângă Instrucţiunea Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, Mons. Anatrella afirmă că homosexualitatea este „o tendinţă şi nu o identitate”.
Biserica Catolică, a argumentat el, are datoria de a preveni împotriva acceptării unei abordări „incomplete şi imature” a sexualităţii umane. Într-un interviu separat acordat agenţiei I Media, Mons. Anatrella observa că Biserica a afirmat mereu că homosexualii nu trebuie să devină preoţi, suferind de o „incoerenţă structurală” din perspectiva sexualităţii umane. Problema dacă persoanele homosexuale pot deveni preoţi a fost ridicată în mod repetat în Biserică, şi mereu răspunsul a fost negativ. Iezuitul citează Conciliul din Paris din 819, precum şi Conciliile III şi IV din Lateran, din 1169 şi 1215. Practica, a subliniat Mons. Anatrella, a arătat că atunci când persoane homosexuale devin preoţi – chiar dacă trăiesc în castitate – „relaţiile pastorale sunt foarte complicate şi uneori învăţătura Bisericii este neglijată. Chiar dacă persoanele homosexuale se străduiesc să trăiască în conformitate cu învăţăturile Bisericii, a explicat el, „efectele psihologice ale tendinţelor lor au repercusiuni la nivel pastoral”. De aceea Biserica a recunoscut „efectele colaterale” ale atracţiei între persoane de acelaşi sex şi a conchis că astfel de bărbaţi nu trebuie hirotoniţi.
Iezuitul francez a admis că Instrucţiunea va provoca proteste, în special din partea homosexualilor care deja slujesc în preoţie. Dar el a spus agenţiei I Media că astfel de proteste reflectă faptul că „ei deja s-au pus într-o situaţie inconfortabilă”. Preoţii care trăiesc atracţii faţă de bărbaţi trebuie să îşi dubleze eforturile pentru a rămâne caşti. Dar în orice caz, a spus Mons. Anatrella: „În cadrul clerului, homosexualii nu reprezintă un procent important; sunt o minoritate.” Întrebat despre acuza de „homofobie” adusă de unii Bisericii, iezuitul care este şi psiholog a răspuns repede: termenul de „homofobie” este „un slogan pentru intimidare”. Instrucţiunea insistă însă pe respectul pentru persoanele homosexuale; Vaticanul nu încurajează ura faţă de aceştia. Biserica are însă datoria să se asigure că selecţia candidaţilor conduce la alegerea acelor bărbaţi potriviţi slujirii preoţeşti. La final a repetat un argument din Instrucţiune ce spune că „preoţia nu este un drept”.
Sunt intru totul de acord cu cele scrise mai sus si cu pozitia Biserii Catolice in aceasta privinta. Pentru mine este evident ca preotii nu trebuie sa fie homosexuali. Homosexualul face un pacat de desfrinare impotriva naturii. El sufera, de fapt, din cauza pacatului, a perversiunii pe care o practica, iar nu a unei „constructii„ fiziologice diferite fata de ceilalti, asa cun incearca ei sa ne faca sa credem cu argumente pseudo-stiintifice. Dar un preot care traieste in pacat pentru ca vrea sa traiasca in pacat e un dezastru pentru Biserica. In timpurile noastre laicizate pentru multi crestini este suficient sa vada un preot care isi neglizeaza indatoririle curente intr-o singura zi pentru a parasi biserica pentru citiva ani. Dara-mi-te sa vada un preot homosexual. Foarte bine se spune: „preotia nu este un drept„. Mie insa mi-e frica, atunci cand vad ca se pun in discutie lucruri atit de flagrante, mi-e frica repet, de faptul ca Biserica va ceda presiunilor din interior si din exterior, care sunt din ce in ce mai multe. O cedare a Bisericii in aceasta problema sau in alta, cum ar fi primirea harului preotesc de catre femei, m-ar zdruncina, in mod sigur, sufleteste.
Gabriel Klimowicz
Homosexualitatea este o identitate. Esentiala este asumarea sa, modul in care se realizeaza aceasta asumare.
Inteleg pozitia Bisericii si o accept. Dar, care este statutul credinciosului care apartine acestei orientari sexuale? Care este, in definitiv, pretul unui coming-up?
Marturisesc ca nu am aflat nici-o incompatibilitate intre a fi gay si a fi crestin. Iubirea fata de Mantuitor este aceeasi ca si a unui heterosexual si la fel de intima. Uneori, poate, mai profunda.
A reduce o persoana la sexualitatea sa este aberant caci erorile, abuzurile, excesele pot apartine oricui.
Scandalul din cadrul Bisericii care a umbrit ultimii ani ai pontificatului papei Wojtyla sprijina homofobia pozitiei. La fel si asumarea celibatului. Argumentele pseudo-stiintifice sunt insa aberante. Un homosexual nu este un alienat, eretoman, pedofil sau bizar pervers in mod obligatoriu. Nu e un monstru iar cei de alaturi nu sunt automat victime.
Este facil sa condamni cand nu cunosti. Este placut sa etichetezi. Este oare Biserica atat de superficiala? Vorbim de imaturitate sau de oarba fobie?
Cel caruia i se administreaza Sfintele Sacramente este un credincios. O persoana care, poate, apartine unui alt tip de normalitate. Existenta sa intima este, totusi, un punct al relatiei sale cu Dumnezeu. Doar atat.
Consider ca se cuvine sa credem in ceea ce faptuim. Sa avem constiinta ca realizam cum si cat se cuvine ceea ce intreprindem.
Biserica Romano-Catolica interzice accesul homosexualilor la seminar si la calitatea de preot, afirmand ca „preotia nu este un drept„.
Si daca exista vocatie? Nu suntem perfecti si adesea imperfectiunile noastre ne afecteaza profund. Se cuvin ele acoperite cu sare?
In biserica, la Liturghie, nu orientarea sexuala a slujitorului ma preocupa ci gradul in care predica si gestul sau ma transforma in parte a unei familii care are in comun acelasi sentiment al prezentei lui Dumnezeu prin iubire.
„Pacea Domnului fie cu voi„; „Daruiti-va pace! „ sunt mai mult decat secvente de liturghie. Sunt marturia unei iubiri care prin impartasanie ne inunda fiinta.
Dar fiecare iubim si primim iubirea altfel. De ce homosexualitatea nu ar imbogati transmiterea iubirii pe care implicit orice preot o nutreste fata de turma ce o are in grija?
Caci pana la urma interdictia legata de orientarea sexuala incurajeaza pacatul prin omisiune. Iar atitudinea fata de credinciosii homosexuali, glaciala, sinistra, aspra si neinduratoare, „toleranta„ ca un scrasnet, nu constituie baza unei apropieri a ne-heterosexualilor de Biserica.