Dumnezeu nu este un suveran ci un tată
19.10.2005, Vatican (Catholica) - În audienţa generală de ieri, la exact şase luni de la alegerea pe Scaunul Sfântului Petru, Papa Benedict al XVI-lea şi-a dedicat cateheza Psalmului 129, „dintru adâncuri am strigat către Tine”, care este, a amintit el, „unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi psalmi din tradiţia creştină”. Audienţa s-a desfăşurat în Piaţa San Pietro, cu participarea a 40.000 de persoane. Subliniind faptul că acest psalm este cunoscut sub numele „De profundis”, Papa a explicat apoi că „este în primul rând un imn al îndurării divine şi al reconcilierii dintre păcătos şi Domnul. […] Se deschide cu o voce ridicându-se din străfundurile răului şi vinovăţiei […] şi continuă pe tema păcatului şi iertării”.
Papa a comentat versetele „De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea”, spunând: „Este semnificativ faptul că frica, o atitudine de respect amestecat cu iubire, este generată nu de pedeapsă ci de iertare. Mai mult decât mânia lui Dumnezeu, generozitatea şi mărinimia sa dezarmante sunt cele trebuie să ne provoace o frică sfântă. De fapt Dumnezeu nu este un stăpân implacabil care condamnă, ci un Tată iubitor pe care trebuie să îl iubim, nu din teama de pedeapsă ci pentru bunătatea sa şi pentru disponibilitatea sa de a ne ierta.” În a doua parte a psalmului, „vigilenţa şi speranţa înfloresc în inima penitentă a psalmistului, alături de certitudinea că Dumnezeu va rosti un cuvânt eliberator, care să şteargă păcatul”. În a treia parte, „salvarea personală pe care psalmistul a cerut-o iniţial, este extinsă asupra întregii comunităţi” şi „prinde rădăcină în credinţa istorică a poporului Legământului, `răscumpărat` de Domnul nu doar din opresiunea Egiptului, ci şi de `toate nedreptăţile`.” Astfel, „din trecătoarea neagră a păcatului, implorarea `De profundis` atinge orizontul luminos al lui Dumnezeu, dominat de `milă şi răscumpărare`, două mari trăsături ale Dumnezeului iubirii.”
În cuvintele de încheiere, Papa Benedict al XVI-lea a pus psalmul în contextul tradiţiei creştine, citându-l pe Sf. Ambrozie care, într-un tratat despre penitenţă, scria: „Nu pierde niciodată speranţa în iertarea divină, oricât de mare ar fi păcatul. Cu Dumnezeu poate să fie oricând o schimbare a inimii, dacă îţi recunoşti greşeala.” La finalul audienţei, după ce i-a salutat pe pelerini în diferite limbi, Papa a binecuvântat statuia Sf. Mariana de Jesus Paredes y Flores (1618-1645), „crinul de Quito”, primul sfânt ecuadorian, canonizată de Papa Pius al XII-lea în 1950. Statuia a fost plasată într-o nişă exterioară a Bazilicii San Pietro.

Dumnezeu este Dumnezeu si trebuie sa il lasam sa fie Dumnezeu. El este transcendent si in acelasi timp imanent. Trebuie sa tinem in echilibru acestea, altfel fie ajungem „sa ne tragem de sireturi cu El„ fie ajungem sa il vedem distant si neimplicat in viata noastra. El este prezent aici si vrea sa ne mantuiasca. De aceea s-a intrupat in Isus Cristos…