Istoria Adunărilor sinodale: 1967-1980

04.10.2005, Vatican (Catholica) - Sinodul Episcopilor a început duminică, 2 octombrie, pentru a unsprezecea oară în istoria Bisericii Catolice. Agenţia Zenit a publicat o istorie a Sinoadelor precedente (ordinare, extraordinare, speciale), pe care v-o oferim acum şi noi. Astăzi prima parte a acestei istorii.

Prima Adunare Generală Ordinară

29 septembrie – 29 octombrie 1967

Părinţi sinodali: 197

Tema: „Conservarea şi întărirea credinţei catolice, a integrităţii, forţei, dezvoltării şi coerenţei ei doctrinale şi istorice”

Papa Paul al VI-lea a stabilit ca scop pentru primul Sinod: „conservarea şi întărirea credinţei catolice, a integrităţii, forţei, dezvoltării şi coerenţei ei doctrinale şi istorice”. Un rezultat al întâlnirii a fost recomandarea Episcopilor de a se forma o comisie internaţională de teologi care să asiste Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, precum şi lărgirea temelor de cercetare teologică. Drept urmare, în 1969, Papa Paul al VI-lea a înfiinţat Comisia Teologică Internaţională. Sinodul a cerut şi revizuirea Codului Canonic din 1917, într-o încercare de a-l face mai pastoral şi mai contemporan în ton şi conţinut. Munca a fost începută sub Papa Paul al VI-lea şi terminată sub Papa Ioan Paul al II-lea, promulgarea Codului Revizuit al Dreptului Canonic având loc în 1983. Au fost discutate şi alte teme şi prezentate Papei ca recomandări: Conferinţele Episcopale să aibă controlul asupra seminariilor din zonă; procedurile propuse de Episcopi pentru căsătoriile mixte au fost aprobate de Papa în 1970…

Prima Adunare Generală Extraordinară

11-28 octombrie 1969

Părinţi sinodali: 146

Tema: „Colaborarea dintre Sfântul Scaun şi Conferinţele Episcopale”

Această adunare specială a avut pe agendă găsirea şi examinarea căilor şi mijloacelor de punere în practică a colegialităţii Episcopilor cu Papa, un subiect care a devenit de mare interes după declaraţiile despre Biserică formulate de Conciliul Vatican II. Această întâlnire a deschis calea spre o mai mare colaborare a Episcopilor cu Papa în asistenţa pastorală a Bisericii Universale. În timpul sesiunilor au fost subliniate două mari puncte: 1) colegialitatea Episcopilor cu Papa; şi 2) relaţia dintre Conferinţele Episcopale şi Papa şi Episcopii individuali. S-au făcut numeroase recomandări, ce au ajuns la Papa, iar unele au fost imediat luate în considerare: ca Sinodul să se reunească la intervale regulate, la doi ani (în final s-a ajuns la trei ani); ca secretariatul general să acţioneze între sesiunile sinodale şi să organizeze aceste întâlniri; ca Episcopilor să li se permită să sugereze teme pentru următoarele Sinoade.

Între al doilea şi al treilea Sinod a fost format un consiliu consultativ pentru secretariatul general, format din 12 Episcopi aleşi de Sinod şi trei numiţi de Papa. Acest consiliu s-a reunit între 12 şi 15 mai 1970, pentru a facilita comunicarea cu Conferinţele Episcopale şi pentru pregătirea agendei următorului Sinod. Atunci Episcopii din lumea întreagă au fost consultaţi despre următoarele teme sinodale. În ultimii ani, consultările pentru tema următorului Sinod începe chiar după încheierea anteriorului. Această sarcină a secretariatului general, ales după fiecare Sinod în vederea pregătirii următorului, a devenit una permanentă.

A II-a Adunare Generală Ordinară

30 septembrie – 6 noiembrie 1971 (cel mai lung până acum)

Părinţi sinodali: 210

Tema: „Preoţia ministerială şi dreptatea în lume”

În timpul discuţiilor lor, Părinţii sinodali i-au lăudat pe preoţii din lumea întreagă pentru dedicarea lor în slujirea Cuvântului şi a sacramentelor, precum şi pentru activitatea lor pastorală. În acelaşi timp s-a dedicat timp analizării diferitelor situaţii dificile prin care trec preoţii în exerciţiul preoţiei lor. De asemenea Părinţii sinodali au tratat tema justiţiei, afirmând nevoia de a lega Evanghelia de circumstanţele globale şi locale. A fost trasat un program în opt puncte de acţiune internaţională, şi s-au făcut recomandări ca Biserica la nivel local să încurajeze educaţia şi colaborarea ecumenică în domeniul justiţiei.

A III-a Adunare Generală Ordinară

27 septembrie – 26 octombrie 1974

Părinţi sinodali: 209

Tema: „Evanghelizarea în lumea modernă”

La această întâlnire, Părinţii sinodali au re-subliniat caracterul misionar al Bisericii şi datoria fiecărui membru de a da mărturie lumii despre Cristos. În acest context, problema populară a „eliberării” a fost legată de opera de evanghelizare în căutarea eliberării oamenilor de păcat. Recomandările şi propunerile formulate de Părinţii Sinodali au ajuns la Papa, care le-a folosit în exortaţia apostolică „Evangelii Nuntiandi” din decembrie 1975.

A IV-a Adunare Generală Ordinară

30 septembrie – 29 octombrie 1977

Părinţi sinodali: 204

Tema: „Cateheza în timpul nostru”

Discuţiile Părinţilor sinodali, concentrate în special pe catehizarea copiilor şi a tinerilor, au condus la 34 de propuneri şi peste 900 de sugestii privind tema întâlnirii. În aceste recomandări s-au distins şase domenii generale: importanţa reînnoirii catehezei; natura adevăratei cateheze; persoanele implicate în cateheză; nevoia catehezei permanente pentru toţi creştinii; mijloacele sau canalele catehezei; şi aspecte speciale ale catehezei. Cu această ocazie, Părinţii sinodali au dat pentru prima oară o declaraţie sinodală, intitulată „Un mesaj către Poporul lui Dumnezeu”, în care Părinţii sinodali au subliniat faptul că Cristos este centrul mântuirii şi, de aceea, al catehezei. Ei au subliniat şi faptul că toţi creştinii au responsabilitatea de a-l duce pe Cristos lumii. La puţin timp după încheierea Sinodului, Papa Ioan Paul al II-lea a publicat exortaţia apostolică „Catechesi Tradendae” din octombrie 1979, care a utilizat o mare parte din gândurile şi propunerile Părinţilor sinodali.

Adunarea Specială pentru Olanda

14-31 ianuarie 1980

Părinţi sinodali: 19

Tema: „Situaţia pastorală în Olanda”

„Sinodul particular pentru Olanda”, aşa numitul Sinod olandez, este, conform canonului 345 al Codului Canonic, promulgat ulterior în 1983, prima Adunare Specială a Sinodului Episcopilor. Adunarea sinodală, desfăşurată în Vatican, a tratat conceptul din CV2 de mister al comuniunii Bisericii şi implicaţiile practice ale acestuia, atât la nivel local cât şi universal, concentrându-se pe figura Episcopului ca „Învăţător al credinţei” şi ca „Păstor al sufletelor”, atât în Dieceză cât şi în Conferinţa Episcopală. La încheiere, adunarea a adoptat rezoluţii privind preoţia ministerială, viaţa consacrată, participarea laicilor la misiunea Bisericii, sacramentele, Euharistia şi spovada, Liturgia, cateheza şi ecumenismul, toate în baza la Conciliul Vatican II. La finalul acestei Adunări Speciale a fost format un consiliu care să continue promovarea şi implementarea rezoluţiilor. Deşi tehnic încă existent, acest consiliu nu s-a mai reunit din 10-11 noiembrie 1995.