Cazul Ocna-Mureş pare a fi pus capac la toate
30.03.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Scrisoarea Episcopului greco-catolic român din SUA, PS John Michael Botean al Eparhiei de Canton, Ohio, atrage atenţia asupra unei triste realităţi: foarte slaba eficienţă a dialogului dintre ortodocşi şi greco-catolici. Deşi Ministerul Cultelor şi Culturii este foarte conştient de faptul că roadele dialogului din punct de vedere al retrocedărilor se reduc la cele doar (subliniem: doar) şase biserici primite înapoi de greco-catolici, această instituţie continuă să fluture cu insistenţă cifra de 150 de biserici, toate celelalte biserici fiind însă obţinute înafara dialogului iniţiat abia în 1998. În rest, dialogul, precum în cazul bisericii din Ocna-Mureş se reduce, din partea ortodoxă, la un „nu” asiduu repetat. Iar Ocna-Mureş a devenit între timp unul din cele mai mediatizate cazuri, implicând scenarii subterane incredibile, care au ajuns şi la urechea Episcopului Botean din America.
Acesta afirmă în scrisoarea deschisă din 28 martie, publicată şi de situl Catholica.ro în ediţia din 29 martie, că se vede obligat să aducă „în atenţia publicului american îngrozitorul eşec al justiţiei ce are loc în România”. De ce? Pentru că Evanghelia lui Cristos şi adevărul sunt mai presus pentru dânsul decât căutarea unităţii Bisericilor. Ortodoxia românească se foloseşte de mult timp de această imagine a ei de Biserică „ecumenică”. În timp ce în exterior se mândreşte cu relaţiile extraordinare dintre ortodocşi şi greco-catolici, în ţară sabotează atâta cât îi stă în putinţă Biserica Greco-Catolică, despre care afirmă apoi că se bucură de libertate totală de 12 ani (fără biserici, case parohiale şi alte proprietăţi restituie) aşa că până acum trebuia să se fi refăcut.
Biserica Greco-Catolică, se plânge Episcopul Botean, „nu este tolerată, sau cel puţin nu este luată în serios, ca o reprezentantă a unei adevarate expresii a vieţii religioase pentru români”. El continuă: „Privind prin aceeaşi prismă, activitatea ecumenică, şi chiar invitaţia istorică adresată Papei Ioan Paul II în 1999, ar părea că reprezintă pentru România numai o unealtă a disimulării, reminiscenţa epocii Ceauşescu, avansată doar pentru impresionarea Vestului, în timp ce în realitate mecanismele statului şi ale sistemului juridic sunt manipulate, pentru menţinerea unui status quo şi pentru păstrarea privilegiilor unui grup în detrimentul altora.”
Episcopul greco-catolic John Michael Botean este şi membru în consiliul director al Comitetului România-NATO, o organizaţie creată de românii din Statele Unite pentru susţinerea candidaturii României. În 1997, împreună cu Episcopul ortodox al românilor din Statele Unite, Nathanaiel Pop, Episcopul Botean adresa o scrisoare călduroasă preşedintelui Bill Clinton, în care pleda pentru includerea României în NATO cu ocazia summitului de la
Madrid. Acum însă situaţia nu mai stă aşa: „Din păcate constat că cei doisprezece ani de insuccese vorbesc de la sine. Eparhia noastră şi Episcopul ei nu pot sprijini în acest caz aspiraţiile României de a se alătura Uniunii Europene şi nici Alianţei Nordatlantice până când cel puţin justiţia, dacă nu dragostea creştină nu-şi vor spune cuvântul.”
Rămâne de văzut cum va reacţiona România, societatea civilă şi în primul rând instituţiile guvernamentale la această situaţie. Săptămâna viitoare va avea loc la Bucureşti o întrunire excepţională a Comisiei Mixte de Dialog între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, sub patronajul Ministerului Culturii şi Cultelor.