Psalmul acrostih arată calea spre fericire
10.11.2011, Vatican (Catholica) - Legea lui Dumnezeu nu este jug de sclavie ci cale spre fericire, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea ieri, meditând asupra psalmului 119. Pontiful a continuat la audienţa generală seria de cateheze dedicate rugăciunii, oprindu-se la psalmul „acrostih” în meditarea Cuvântului lui Dumnezeu. A explicat la început că este un psalm unic, fiind construit după alfabetul ebraic, cu 22 de litere.
„Fiecare strofă corespunde unei litere din acel alfabet şi cu această literă începe primul cuvânt din cele opt versete ale strofei. E vorba de o construcţie literară originală şi foarte angajantă, în care autorul Psalmului a trebuit să-şi desfăşoare toată măiestria sa”, a subliniat Sfântul Părinte. „Acest psalm este pătruns de iubire faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, celebrând frumuseţea, forţa mântuitoare, capacitatea de a dărui bucurie şi viaţă. […] Centru al existenţei, Legea lui Dumnezeu cere ascultarea inimii, o ascultare formată din supunere nu servilă, ci filială, încrezătoare, conştientă.”
Şi-a îndreptat apoi atenţia asupra versetului 75: „Partea mea, Doamne, este să păzesc cuvintele tale”, subliniind că diferiţi alţi psalmi se referă la aceeaşi idee, despre Domnul ca parte. „Acest termen ‘parte’ evocă evenimentul împărţirii ţării promise între triburile lui Israel, când leviţilor nu este acordată nici o porţiune de teritoriu, pentru că ‘partea’ lor era însuşi Domnul. […] Preoţii, apartenenţi la tribul lui Levi, nu pot să fie proprietari de terenuri în ţara pe care Dumnezeu o dădea ca moştenire poporului său. […] În întregime dăruiţi Domnului, trebuie să trăiască numai din El, abandonaţi iubirii sale providenţiale şi generozităţii fraţilor, fără a avea moştenire pentru că Dumnezeu este partea lor de moştenire, Dumnezeu este pământul lor, care îi face să trăiască în plinătate.”
Cel care se roagă cu Psalmul 119 trebuie să şi-l aplice sieşi, ca să guste „fericirea psalmistului: lui, ca şi leviţilor, este dată ca porţiune de moştenire Cuvântul lui Dumnezeu”. Sfântul Părinte a tras nişte concluzii pentru preoţi, „chemaţi să trăiască numai din Domnul şi din Cuvântul său, fără alte siguranţe, avându-l pe El ca unic bine şi unic izvor de viaţă adevărată. În această lumină se înţelege alegerea liberă a celibatului pentru Împărăţia cerurilor care trebuie redescoperit în frumuseţea şi forţa sa”. Dar, a continuat el, „aceste versete sunt importante şi pentru toţi credincioşii, popor al lui Dumnezeu care îi aparţine numai Lui, ‘împărăţie de preoţi’ pentru Domnul, chemaţi la radicalitatea Evangheliei, martori ai vieţii aduse de Cristos, Mare Preot nou şi definitiv care s-a oferit ca jertfă pentru mântuirea lumii”.
