„Duel” în scrisori între Papa emerit Benedict şi un ateu

24.09.2013, Roma (Catholica) - Într-o scrisoare către un matematician ateu italian, Papa emerit Benedict al XVI-lea şi-a apărat modul în care a răspuns situaţiei cu abuzurile sexuale comise de clerici şi l-a criticat în mod politicos pentru totala bazare pe faptele ştiinţifice când vine vorba de a găsi sensuri. „Nu am căutat niciodată să ascund aceste lucruri”, scrie Papa referindu-se la cazurile de abuzuri ale unor clerici, deplângând apoi faptul că matematicianul descrie Biserica aşa încât s-ar putea crede că este singurul loc unde au loc astfel de „deviaţii” şi „murdării”.

Publicarea astăzi a comentariilor Papei emerit vine în aceeaşi lună în care a fost publicată şi scrisoarea Papei Francisc către un jurnalist italian, pe tema dialogului cu necredincioşii. Ambele scrisori au fost publicate cu permisiunea Papilor, de cotidianul italian „La Repubblica”. Ziarul a publicat mari pasaje din răspunsul de 11 pagini al Papei emerit Benedict către Piergiorgio Odifreddi, un om de ştiinţă şi prolific scriitor, care printre altele a semnat în 2011 cartea „Dragă Papă, îţi scriu”. Cartea, sub forma unei scrisori către Papa Benedict, propune superioritatea viziunii în care credinţa vine doar din lucruri care pot fi înţelese şi cunoscute empiric, versus viziunea ce include credinţa în lucruri care nu pot fi complet înţelese sau cunoscute.

În răspunsul datat pe 30 august, Papa emerit îi mulţumeşte lui Odifreddi pentru că a încercat să îşi pună ideile în paralel cu ale sale, „şi astfel cu credinţa mea”. Fostul Suveran Pontif, care a încurajat mereu dialogul cu necredincioşii, dovadă iniţiativa „Curtea Neamurilor” şi adunarea de la Assisi din 2011, scrie că apreciază eforturile lui Odifreddi de a intra într-un dialog franc şi deschis cu credinţa catolică. Dar Papa emerit spune că a citit cu tristeţe comentariile acestuia privitor la abuzurile sexuale comise de clerici. Pontiful german, primul care s-a întâlnit cu victime ale abuzurilor, a vorbit cu duritate împotriva „mizeriilor” din Biserică, a clarificat legile pentru tratarea acestor cazuri, şi a dat mandat Conferinţelor Episcopale să fixeze norme stricte împotriva abuzurilor – şi acestea sunt doar câteva dintre iniţiativele sale.

În scrisoare, Papa emerit spune că nu a căutat niciodată să muşamalizeze acuzaţiile. „Faptul că puterea răului se infiltrează în lumea interioară a credinţei este un motiv de suferinţă pentru noi”, a explicat el. Biserica nu doar că trebuie să poarte greutatea acestui rău, dar trebuie şi „să facă tot posibilul ca astfel de cazuri să nu se mai repete”. În timp ce „nu este motiv de alinare faptul că, aşa după cum arată cercetările sociologice, procentajul de preoţi vinovaţi de astfel de infracţiuni nu este mai mare decât al celor de alte meserii”, nici nu trebuie „să se prezinte oamenilor această deviaţie ca şi cum ar fi o murdărie specifică doar catolicismului”, mai scrie fostul Sfânt Părinte. Aşa după cum este greşit „să păstrezi tăcerea despre răul din Biserică”, este greşit şi să rămâi tăcut despre binele, sfinţenia şi operele de iubire pe care le oferă Biserica.

Papa Benedict a spus că a citit cartea lui Odifreddi „cu plăcere şi folos”. Dar a criticat argumentele matematicianului, precum şi neglijarea sau lipsa de explicaţii pentru fenomene foarte reale sau observabile precum iubirea, libertatea şi răul. I-a mai scris că este curios cum cineva ca Odifreddi, care consideră teologica ca nimic mai mult decât literatură ştiinţifico-fantastică, s-a oprit la scrierile Papei pentru o discuţie atât de detaliată. A subliniat că amândoi au în comun un lucru: credinţa într-o Primă Cauză a universului, doar că Odifreddi îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu „Natura” ca origine. „Dar întrebările despre cine sau ce este această Natură rămân”, mai spune el. Nicăieri omul de ştiinţă nu oferă o definiţie, făcând să apară această Natură ca „o divinitate fără raţiune, ceea ce nu explică nimic”.

Cât despre „religia matematicii”, despre care scrie Odifreddi, Pontiful emerit spune că nicăieri acest sistem de credinţă nu abordează trei realităţi umane majore: „libertatea, iubirea şi răul”. „Sunt uimit că dintr-o mişcare aţi eliminat libertatea, care a existat şi este principiul fundamental al erei moderne”. „Orice ar spune sau nu ar spune neurobiologia despre libertate, ea este prezentă ca o realitate decisivă în istoria actuală şi trebuie luată în considerare.” Religia matematicii nu include nici o opinie despre iubire şi rău, mai subliniază Papa. „O religie care neglijează aceste probleme fundamentale rămâne goală.”

Pontiful german a susţinut îndelung compatibilitatea dintre credinţă şi ştiinţă, ambele fiind dedicate adevărului. În acest sens, a subliniat în scrisoare că sarcina teologiei este să păstreze religia şi raţiunea strâns legate. Una fără cealaltă conduce la „patologii” periculoase, fie în religie, fie în raţiune. I-a mai scris matematicianului italian că aspecte ştiinţifico-fantastice se găsesc în multe arii ale ştiinţei, mai ales în teorii privind începutul şi sfârşitul lumii. „Aş defini (opiniile lui Odifreddi pe această temă) ca gen ştiinţifico-fantastic în sensul bun al cuvântului – sunt viziuni şi previziuni pentru a ajunge la o înţelegere reală, dar sunt, de fapt, doar produsul imaginaţiei prin care noi încercăm să ne apropiem de realitate.”

Papa emerit nu a ezitat să îi indice anumite lecturi lui Odifreddi pentru a-l ajuta în dubiile privitor la existenţa vreunei certitudini despre existenţa istorică a lui Isus. Doar pentru că există cercetare de proastă calitate „nu este compromisă importanţa cercetărilor istorice serioase”, care oferă cunoştinţe reale şi certe despre figura lui Isus Cristos. „Exegeza istorico-critică este necesară pentru credinţă; ea nu propune mituri” din figuri sau evenimente istorice, ci porneşte de la o istorie bazată pe adevăruri şi fapte, prezentând descoperirile cu rigoare ştiinţifică. „Toate eforturile mele au căutat să arate că acest Isus descris în Evanghelii este şi Isus cel istoric real; că istoria Lui a avut loc cu adevărat”, mai spune Sfântul Părinte, referindu-se la scrierile sale despre Isus din Nazaret. Fostul Pontif îşi încheie scrisoarea admiţând că poate să fi fost cam dur în anumite critici aduse, dar „francheţea este parte a dialogului”.