Documentul final al Sinodului susține învățătura Bisericii și exprimă frumusețea familiei

25.10.2015, Vatican (Catholica) - Cu votul lor, care cerea o majoritate de două treimi, cei peste 200 de Episcopi reuniți în Sinodul Episcopilor dedicat familiei au aprobat documentul final, cu fiecare paragraf al lui. Sinodul s-a deschis pe 4 octombrie și se încheie festiv pe 25 octombrie. Tema din acest an a fost „Vocația și misiunea familiei în Biserică și în lumea modernă”, după ce anul trecut a avut loc un Sinod extraordinar tot legat de familie, dar privind provocările pastorale pe care le ridică aceasta.

Discuțiile de anul acesta au fost reduse în presa seculară occidentală la două teme: împărtășania divorțaților recăsătoriți și pastorația homosexualilor. Dar în fapt temele discutate în Sinod au fost mult mai multe, de la violența domestică la incest, de la pregătirea pentru căsătorie la pornografie… Doar două din cele 94 de paragrafe au fost aproape de a nu fi aprobate, ambele fiind despre asistarea pastorală a divorțaților recăsătoriți. În ciuda apelurilor ca Biserica să își schimbe practica și doctrina, raportul final al Sinodului susține actuala învățătură. „Este deci responsabilitatea păstorilor să însoțească persoanele în cauză pe un drum al discernământului, conform învățăturii Bisericii și îndrumărilor Episcopului”, se spune în paragraful 85.

În timp ce per ansamblu se observă dorința de susținere a învățăturii Bisericii și a practicii pastorale actuale, documentul subliniază că divorțații recăsătoriți sunt persoane botezate ce trebuie „mai mult integrate în comunitatea creștină”, în timp ce „se evită orice ocazie de scandalizare”. „Logica integrării este cheia pentru însoțirea lor pastorală”, se spune în paragraful 84, explicându-se că implicarea în Biserică „poate fi exprimată prin diferite servicii ecleziale”. Părinții sinodali au evidențiat procesul de atentă discernere în alegerea domeniilor de excludere din contextul liturgic, pastoral, educațional și instituțional al Bisericii la care se poate renunța privitor la divorțații recăsătoriți. În unele țări, de exemplu, divorțații recăsătoriți, pe lângă interdicția la Sacramente nu pot să fie nici cateheți, nici nași.

Divorțații recăsătoriți sunt încurajați să își facă o examinare a conștiinței, întrebându-se „cum s-au comportat față de copiii lor când căsătoria a intrat în criză; dacă au căutat reconcilierea; care este situația partenerului abandonat; ce consecințe are noua relație asupra restului familiei și asupra comunității credincioșilor; ce exemplu este dat tinerilor care trebuie să se pregătească pentru căsătorie”. Discernământul și însoțirea pastorală a unor astfel de persoane trebuie să le conducă spre „conștientizarea situației lor în fața lui Dumnezeu”. În paragraful 86 se spune că la formarea unei judecăți corecte „privitor la ceea ce împiedică posibilitatea participării depline la viața Bisericii și asupra pașilor care o pot încuraja și face să crească” ajută consultarea cu un preot.

De asemenea în document este afirmată poziția Bisericii Catolice privitor la homosexualitate, una dintre cele mai controversate teme de la Sinodul trecut, în special prin cele apărute în documentul final. Anul acesta subiectul nu mai apare atât de pregnant, fiind redus la un paragraf în care se vorbește despre pastorația familiilor în care unul dintre membri are tendințe homosexuale. „O atenție specială” trebuie acordată însoțirii familiilor aflate în astfel de situații, se spune în paragraful 76. Se reiterează că „fiecare persoană, independent de tendința sa sexuală, trebuie respectată în demnitatea ei și primită cu respect”, dar se subliniază că „nu există nici un fundament pentru a asimila sau a stabili analogii, chiar și îndepărtate, între uniunile homosexuale și planul lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie”. Părinții sinodali spun despre „colonizarea ideologică” la acest capitol ca fiind „inacceptabilă în fiecare caz”, criticând și presiunile asupra Bisericii de a accepta „căsătoriile” homosexuale.

Documentul final susține și învățătura Bisericii pe teme legate de viață, precum avortul și contracepția. În paragraful 33 se spune că viața umană „este sacră deoarece, de la începutul ei, implică acțiunea creatoare a lui Dumnezeu”. „Revoluția biotehnică în câmpul procreării umane a introdus capacitatea de a manipula actul generativ, făcându-l independent de relația sexuală dintre un bărbat și o femeie”, se mai spune în text. Apelându-se la această manipulare, „viața umană și paternitatea au devenit realități modulare și separabile, subiecte în principal ale dorințelor indivizilor sau cuplurilor, nu în mod necesar heterosexuale, și în căsătoriile obișnuite”. Doar Dumnezeu „este Domnul vieții de la începutul la sfârșitul ei. Nimeni, în nici o circumstanță, nu poate revendica pentru sine dreptul de a distruge direct o ființă umană inocentă.”

Deschiderea față de viață a fost de asemenea subliniată ca o „cerință intrinsecă a iubirii conjugale”. În timp ce o mentalitate nefericită s-a răspândit în societate, reducând procreația „la gratificarea individuală sau a cuplului”, Părinții sinodali subliniază că mereu copiii sunt o binecuvântare și sunt iubiți în mod special de Cristos. Frumusețea căsătoriei și familiei este exprimată în document, cu referințe solide la indisolubilitatea căsătoriei. Citând predica de la deschiderea din 4 octombrie, primul paragraf din document subliniază că „Dumnezeu nu a creat ființa umană ca să trăiască în tristețe sau să fie singură, ci pentru fericire, pentru a-și împărtăși drumul cu o altă persoană”. „De la începutul creației Dumnezeu i-a făcut bărbat și femeie; de aceea omul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția sa, iar cei doi vor deveni un singur trup.”

Se pune accentul pe rolul indispensabil pe care familiile îl joacă în Biserică, paragraful 2 al documentului amintind cuvintele Papa Francisc din 27 septembrie, de la Întâlnirea Mondială a Familiilor din Philadelphia. „Atât de multă era iubirea lui Dumnezeu încât a început să meargă cu omenirea, a început să meargă cu poporul Său, până când a venit momentul matur și a dat semnul cel mai mare al iubirii Sale: pe Fiul Său. Și unde l-a trimis pe Fiul Său? Într-un palat? Într-un oraș? L-a trimis într-o familie. Dumnezeu a intrat în lume într-o familie.”

În paragraful 4, Părinții sinodali spun că familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este „locul magnific și de neînlocuit” al iubirii și transmiterii vieții. De asemenea afirmă că au putut să vadă realitatea familiilor de pe întreg globul cu „o prospețime și entuziasm înnoit” privind cu privirea lui Cristos. Cu ajutorul Duhului Sfânt, păstorii, cunoscând că nici o familie nu este perfectă, pot discerne „căile prin care se poate înnoi Biserica și societatea în angajamentul lor pentru familia fondată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie”. „Vestirea creștină privitor la familie este cu adevărat o veste bună”, se afirmă în continuare.

Purtătorul de cuvânt al Cardinalului George Pell, șeful secretariatului economic al Vaticanului, a spus sâmbătă că prelatul este „foarte mulțumit de document”. „Exprimă bine practica pastorală și învățătura Bisericii privitor la sexualitate, căsătorie și familie”, se poate citi în declarație. „Fără dezvoltări doctrinale, fără surprize doctrinale, fără salturi doctrinale. Fără schimbări în practică sau în disciplină”, ci în schimb cu „frumoasa laudă adusă familiilor numeroase și pentru mărturia soților fericiți și a copiilor lor, ca agenți ai evanghelizării”.