Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.
Pentru ritul latin
Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan-Anton Farina, ep.1Sam 3,1-10.19-20; Ps 39; Mc 1,29-39
Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău ascultă!
Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!
El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
LECTURA I
Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău ascultă!
Citire din cartea întâi a lui Samuel 3,1-10.19-20
În zilele acelea, tânărul Samuel îl slujea pe Domnul înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, iar viziunile nu erau răspândite. 2 În acel timp, Eli era acasă, iar ochii lui începeau să se întunece şi nu mai putea să vadă. 3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel stătea în templul Domnului unde era arca lui Dumnezeu. 4 Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns: "Iată-mă!" 5 A alergat la Eli şi i-a zis: "M-ai chemat? Iată-mă!" Eli i-a răspuns: "Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!" S-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: "M-ai chemat? Iată-mă!" Eli i-a răspuns: "Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!" 7 Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. 8 Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: "M-ai chemat? Iată-mă!" Eli şi-a dat seama că Domnul era cel care îl cheamă pe tânăr 9 şi i-a zis lui Samuel: "Mergi şi te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, spune: «Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»" Iar Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10 Domnul a venit, i s-a arătat şi l-a chemat ca mai înainte: "Samuel, Samuel!" Samuel a răspuns: "Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!" 19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele Domnului. 20 Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a recunoscut că Domnul l-a constituit pe Samuel profet al Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 5.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!
2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
5 Fericit bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul
şi nu-şi întoarce faţa către cei îngâmfaţi,
nici către cei rătăciţi în minciună. R.
7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: "Iată, vin!" R.
8b În sulul cărţii este scris despre mine
9 ca să fac voinţa ta.
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.
10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) "Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează". (Aleluia)
EVANGHELIA
El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31 El s-a apropiat şi a ridicat-o, prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească. 32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele, i-au adus la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol 33 şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 El i-a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoşteau. 35 Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. 36 Simon şi cei care erau cu el l-au căutat 37 şi, găsindu-l, i-au spus: "Toţi te caută". 38 El le-a spus: "Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!" 39 Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.
Cuvântul Domnului
Pentru ritul bizantin
Sf. cuv. m. Părinţi ucişi în Sinai şi în Rait († 370); Încheierea sărb. Botezului Domnului.Ap Iac 1,1-18; Ev Mc 10,11-16.
Iac 1,1-18: Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi: Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
Mc 10,11-16: Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Isus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
