Ziua liturgică

Ziua de 6 februarie 2026 în calendarul liturgic.
Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.

Pentru ritul latin

Ss. Paul Miki şi îns., m. **; Doroteea şi Teofil, m.
Sir 47,2-12; Ps 17; Mc 6,14-29
Din toată inima el a cântat psalmi şi l-a iubit pe Creatorul său.
Dumnezeu să fie binecuvântat, el este mântuitorul meu.
Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat.

LECTURA I
Din toată inima el a cântat psalmi şi l-a iubit pe Creatorul său.
Citire din cartea lui Ben Sirah 47,2-11
Aşa cum grăsimea este pusă deoparte din jertfa mântuitoare, tot aşa David, dintre fiii lui Israel. Cu leii se juca precum cu iezii şi cu urşii, precum cu mieii oilor. ⁴ În tinereţea lui, oare nu l-a ucis pe gigant şi a ridicat ocara de la popor atunci când şi-a ridicat mâna cu piatră de praştie şi a doborât aroganţa lui Goliat? ⁵ L-a invocat pe Domnul cel Preaînalt şi el a dat dreptei sale tărie, ca să-l îndepărteze pe omul puternic în luptă şi să înalţe puterea poporului său. ⁶ Astfel l-au glorificat pentru zeci de mii şi l-au lăudat cu binecuvântările Domnului când i-au dat diadema gloriei. ⁷ I-a zdrobit pe duşmani de jur împrejur şi i-a nimicit pe filisteni, pe potrivnici, până astăzi a zdrobit puterea lor. ⁸ În orice lucrare a sa a dat mărturie Celui Sfânt şi Preaînalt, a înălţat imnuri prin cuvânt de glorie din toată inima lui şi l-a iubit pe cel care l-a făcut. ⁹ A stabilit psalmişti înaintea altarului şi cu sunetul lor îndulceau melodia. ¹⁰ A dat strălucire sărbătorilor şi a împodobit timpurile până la desăvârşire când ei lăudau numele lui cel sfânt şi când, încă din zori, făceau să răsune sanctuarul. ¹¹ Domnul a iertat păcatele sale şi a înălţat în veci puterea lui, i-a dat alianţa regilor şi un tron de glorie în Israel.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),31.47 şi 50.51 (R.: cf. 47b)
R.: Dumnezeu să fie binecuvântat, el este mântuitorul meu.

³¹ Calea lui Dumnezeu este desăvârşită.

Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut pentru toţi cei care în el caută refugiu. R.

⁴⁷ Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
⁵⁰ De aceea, Doamne, te voi lăuda între popoare
şi numele tău în psalmi îl voi cânta. R.

⁵¹ El dă regelui său mari victorii,
arată milostivire faţă de unsul său,
faţă de David şi descendenţa lui pe veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,14-29
În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el". ¹⁵ Alţii însă spuneau: "Este Ilie", iar alţii spuneau: "Este un profet ca unul dintre profeţi". ¹⁶ Auzind, Irod a zis: "Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat". ¹⁷ Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. ¹⁸ Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: "Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău". ¹⁹ Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, ²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. ²¹ A venit însă o zi prielnică atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea. ²² Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: "Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!" ²³ Şi i-a jurat: "Ceea ce îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu". ²⁴ Atunci ea, ieşind, a spus mamei sale: "Ce să cer?" Aceasta i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul". ²⁵ Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: "Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul". ²⁶ Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. ²⁷ Regele a trimis un executor şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare ²⁸ şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. ²⁹ Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.

Cuvântul Domnului

Pentru ritul bizantin

Sf. cuv. ep. Vucol al Smirnei (sec. II); Sf. m. Iulian († 284). Harți.
Ap 1In 2,7-17; Ev Mc 14,3-9.

1In 2,7-17: Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit.  Iarăşi, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.  Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum.  Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el.  Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.  Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui.  Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că aţi cunoscut pe Tatăl.  V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel viclean.  Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;  Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.  Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. 

Mc 14,3-9: Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Isus.  Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?  Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.  Dar Isus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.  Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.  Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.  Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.