Ziua liturgică

Ziua de 22 martie 2026 în calendarul liturgic.
Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.

Pentru ritul latin

† DUMINICA a 5-a din Postul Mare; Sf. Lia, văduvă
Ez 37,12-14; Ps 129; Rom 8,8-11; In 11,1-45 (11,3-7.17. 20-27.33b-45);
Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi.
La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.
Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi.
Eu sunt învierea şi viaţa.

LECTURA I
Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,12-14
În zilele acelea, Domnul Dumnezeu a zis: "Iată, eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel. 13 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu! 14 Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pământul vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am vorbit şi am făcut»" - oracolul Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.

LECTURA A II-A
Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,8-11
Fraţilor, cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. 9 Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuieşte în voi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11.25a.26a
"Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci".

EVANGHELIA*
Eu sunt învierea şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45
În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!" 4 Auzind, Isus a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea". 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!" 8 Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?" 9 Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el". 11 După ce a spus acestea, a adăugat: "Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc". 12 Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, dacă doarme, va fi salvat!" 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: "Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!" 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!" 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da". 23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia". 24 Marta i-a zis: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă". 25 Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" 27 Ea, răspunzând, a zis: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume". 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: "Învăţătorul este aici şi te cheamă". 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!" 37 Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?" 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile". 40 Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?" 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis". 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!" 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!" 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11.25a.26a
"Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul, oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci".

EVANGHELIA
Eu sunt învierea şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,3-7.17.20-27.33b-45
În acel timp, surorile lui Lazăr au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!" 4 Auzind, Isus a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea". 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!" 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da". 23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia". 24 Marta i-a zis: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă". 25 Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" 27 Ea, răspunzând, a zis: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume". 33b Iar Isus s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!" 37 Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?" 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile". 40 Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?" 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis". 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!" 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!" 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

Cuvântul Domnului

Pentru ritul bizantin

DUMINICA a 4-a din POST (Sf. Ioan Scărarul). Sf. pr. m. Vasile din Ancira († 363). G 8; EvÎ 8; Lit Sf. Vasile cel Mare.
Ap Evr 6,13-20; Ev Mc 9,17-32.

Evr 6,13-20: Căci Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi,  Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi".  Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa.  Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei neînţelegeri.  În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:  Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduinţa şi jurământul - în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte,  Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă,  Unde Isus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec. 

Mc 9,17-32: Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are spirit mut.  Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.  Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.  Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Isus, spiritul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.  Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.  Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.  Iar Isus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.  Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.  Iar Isus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat spiritul cel necurat, zicându-i: Spirit mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!  Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, spiritul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.  Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.  Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?  El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.  Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.  Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.  Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.