Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.
Pentru ritul latin
SÂMBĂTA SFÂNTĂ; Sf. Isidor, ep. înv.Gen 1,1-2,2 ; Ps 103; Ex 14,15-15,1; Ps Ex 15; Rom 6,3-11; Mt 28,1-10
Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Trimite, Doamne, Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!
Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat. Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Cristos înviat din morţi nu mai moare.
A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea.
LECTURA I
Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat.
Citire din cartea Exodului 14,15-15,1a
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: "De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească! 16 Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării, pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. 18 Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în faraon, în carele lui şi călăreţii lui". 19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a început să meargă în urma lor. Şi coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor. 20 Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat şi apele s-au despărţit. 22 Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, toţi caii lui faraon, carele lui şi călăreţii lui, până în mijlocul mării. 24 La straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a înspăimântat tabăra egiptenilor. 25 A făcut să sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egiptenii au zis atunci: "Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egiptenilor!" 26 Domnul i-a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor!" 27 Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui faraon, care intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei. 29 Dar fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 30 Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său. 15,1a Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta:
PSALMUL RESPONSORIAL
Ex 15,1-2.3-4.5-6.13 şi 17-18 (R.: 1b)
R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
1 Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat.
2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălţa. R.
3 Domnul este un războinic:
numele lui este Domnul.
4 Carele lui faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie. R.
5 Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere;
dreapta ta, Doamne, pe duşman l-a doborât. R.
13 Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus cu puterea ta spre lăcaşul sfinţeniei tale. R.
17 Tu îi vei duce şi-i vei sădi pe muntele moştenirii tale,
locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale!
18 Domnul va domni în veci şi pentru totdeauna. R.
EPISTOLA
Cristos înviat din morţi nu mai moare.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4 Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 5 Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, 7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!
Cuvântul Domnului
EVANGHELIA
A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,1-10
După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi, iată, a venit un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s- apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. 4 De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. 5 Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: "Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!" 8 Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: "Bucuraţi-vă!" Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!"
Cuvântul Domnului
Pentru ritul bizantin
SÂMBĂTA lui Lazăr. Sf. cuv. Teodul și Agatopod (sec. IV); Sf. cuv. Gheorghe din Maleon şi Iosif Imnograful († 886). Pomenirea morților.Ap Evr 12,28;13,1-8; Ev In 11,1-45.
Evr 12,28;13,1-8: De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Rămâneţi întru dragostea frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?". Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Isus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
In 11,1-45: Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Isus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Şi iubea Isus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? A răspuns Isus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Isus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Isus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. Deci, venind, Isus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis către Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Isus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El. Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Isus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu spiritul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Isus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară? Deci suspinând iarăşi Isus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea. Isus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Isus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Isus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Isus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El.
