Ziua liturgică

Ziua de 15 iunie 2026 în calendarul liturgic.
Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.

Pentru ritul latin

Ss. Amos, profet; Abraham, călug.
1Rg 21,1-16; Ps 5; Mt 5,38-42
L-au scos pe Nabot din cetate, l-au bătut cu pietre şi el a murit.
Ia aminte, Doamne, la suspinul meu!
Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău.

LECTURA I
L-au scos pe Nabot din cetate, l-au bătut cu pietre şi el a murit.
Citire din cartea întâi a Regilor 21,1-16
În acel timp, Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, lângă palatul lui Ahab, regele din Samaria. 2 Ahab i-a spus lui Nabot: "Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint". 3 Nabot însă i-a răspuns lui Ahab: "Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!" 4 Ahab a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabot din Izreel: "Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei". S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. 5 A venit la el Izabela, soţia lui, şi i-a zis: "De ce este trist sufletul tău şi nu vrei să mănânci nimic?" 6 El i-a răspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îţi place, îţi dau o altă vie în locul ei!» Dar el a zis: «Nu pot să-ţi dau via mea»". 7 Atunci, Izabela, soţia lui, i-a zis: "Nu tu domneşti acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă pâine şi înveseleşte-ţi inima! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel". 8 Izabela a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabot. 9 Şi a scris în scrisoare: "Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului! 10 Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!" 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. Aceşti oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: "Nabot i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!" L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. 14 Au trimis să i se zică Izabelei: "Nabot a fost bătut cu pietre şi a murit". 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Ahab: "Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care a refuzat să ţi-o dea pe argint! Căci Nabot nu mai este viu, ci a murit". 16 Când a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a ridicat Ahab ca să coboare la via lui Nabot din Izreel şi s-o ia în stăpânire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 5,2-3.5-6a.6b-7 (R.: cf. 2b)
R.: Ia aminte, Doamne, la suspinul meu!

2 Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă-mi suspinele!
3 Ia aminte la glasul strigătelor mele,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă nelegiuirea,
cel rău nu-şi află adăpost în preajma ta;
6a cei orgolioşi nu pot sta înaintea ochilor tăi. R.

6b Tu îi urăşti pe toţi cei care săvârşesc fărădelegea
7 şi-i nimiceşti pe cei care spun minciuni.
Domnul îl dispreţuieşte pe cel care varsă sânge
şi pe cel care înşală. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),105
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: "Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!"

Cuvântul Domnului

Pentru ritul bizantin

Sf. pf. Amos (sec. VIII îHr.); Sf. Ieronim († 420). În timpul săpt Ap și Ev săpt a 3-a dR.
Ap Rom 7,1-13; Ev Mt 9,36-38;10,1-8.

Rom 7,1-13: Oare nu ştiţi, fraţilor - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte?  Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.  Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.  Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu.  Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii;  Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Spiritului, iar nu după slova cea veche.  Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul,  decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!  Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.  Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;  Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.  Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.  Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.  Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos. 

Mt 9,36-38;10,1-8: Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor.  Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini.  Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la secerişul Său.  Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra spiritelor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.  Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;  Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;  Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.  Pe aceşti doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;  Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.  Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.  Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.