Europenii sunt răsfăţaţi, spune abatele Pierre
10.12.2000, Nisa, Franţa (ZENIT) - Europenii se comportă ca acei copii răsfăţaţi care uită durerile celor care nu se bucură de tot atât noroc ca şi ei, a spus abatele Pierre, care şi-a consacrat întreaga viaţă celor fără căpătâi. Bătrânul preot de 88 de ani, una dintre cele mai iubite figuri din Franţa, pare de neînfrânt, în ciuda vocii sale stinse şi aspectului său fragil. El a spus că Europa a progresat în angajamentul său în favoarea celor săraci, cel puţin în vorbe, dar că în fapte mai rămân multe de făcut.
Fondatorul comunităţii Emmaus a fost la Nisa ca oaspete al comunităţii Sfântului Andrei, la câţiva kilometri de sediul întâlnirii la nivel înalt a celor 15 şefi de state europene, angajate în discuţii privind viitorul. Liderii Uniunii Europene au aprobat săptămâna trecută Carta Drepturilor Fundamentale, la începutul conferinţei la nivel înalt care şi-a propus să pregătească blocul celor 15 ţări pentru extindere. Carta afirmă valori precum libertatea de exprimare, libertatea religioasă, egalitatea, dar ea nu are nici o putere legală.
La Nisa, abatele Pierre a fost înconjurat de fraţii săi călugări, prieteni, sprijinitori şi membri activi ai uniunii, care cu trei zile înainte au luat parte la un „marş pentru o Europă socială”. „Aproape toţi suntem ca nişte copii răsfăţaţi, cel puţin în această Europă care se bucură de privilegiul unui climat convenabil, de un sol fertil, de locuri de muncă, lucruri care sunt de neconceput în alte părţi”, a spus abatele Pierre. „Tocmai din această cauză, datoriile noastre sunt mai mari şi mai imperioase, de a-i primi pe refugiaţi, pe imigranţi, şi, în general, de a fi solidari cu cei aflaţi în nevoie, cu cei care nu găsesc de lucru. Noi nu putem continua să ignorăm fenomenul imigraţiei şi al marginalizării sociale”.
Abatele a reamintit concluziile preşedenţiei Consiliului Europei, care a pus accentul pe hotărârea de a lupta împotriva oricăror forme de excluziune şi discriminare, ca şi pe realizarea obţinerii de slujbe pentru toţi. El s-a referit, de asemenea, la angajamentul Uniunii Europene de a adopta „o politică mai energică privitoare la integrarea noilor veniţi din lumea a treia”, cu scopul ca aceştia să se bucure de „drepturi şi datorii comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii”. Abatele Pierre a zâmbit şi a spus cu un accent ironic: „Nu putem spune lucruri mai bune. Mai rău, există un ocean între vorbe şi fapte. Până la proba contrarie, eu continuu să fiu sceptic cu privire la voinţa reală a Europei de a acţiona în mod generos în această privinţă”.
Comunitatea Emmaus s-a întemeiat lângă Paris în 1951; pe vremea aceea ea era cunoscută sub numele de Comunitatea Emmaus a celor zdrenţăroşi (ragmen). Hârtiile aruncate şi gunoaiele erau unele dintre resursele de supravieţuire a membrilor săi, în acelaşi fel în care mulţi săraci din lume trăiesc astăzi. Abatele Pierre a promovat integrarea prin toate mijloacele a celor excluşi, mai ales prin mijloacele vieţii comunitare. În prezent, Emmaus are peste 400 de comunităţi în toată lumea.
Preşedintele Jacques Chirac a indicat că el ar vrea să îl primească pe abatele Pierre la Paris în ianuarie. Abatele a spus că aceasta ar fi o ocazie bună de a discuta pe larg problema imigranţilor. Mai presus de toate, a spus el, aceasta ar fi o ocazie „de a schimba în mod definitiv barierele măsurilor poliţieneşti ale Uniunii în măsuri umanitare”.
