Cardinalii sunt consilierii apropiaţi ai Papei
21.02.2001, Vatican (ZENIT) - Cel de al optulea Consistoriu din pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a dat Bisericii 44 de noi Cardinali, dintre care 39 ar putea participa la alegerea următorului Papă, într-un viitor Conclav.
După titlul de Papă, funcţia cu demnitatea cea mai înaltă în Biserica Catolică este cea de Cardinal. Cuvântul, spun învăţaţii, provine din termenul latin “cardo” (pivot), căci în jurul lui “se învârte” toată activitatea Bisericii. Crearea de Cardinali se face prin decret pontifical: Sfântul Părinte îi alege pe cei ce vor fi principalii săi colaboratori şi asistenţi.
La început, titlul de Cardinal a fost generic atribuit unor persoane care slujeau o biserică sau un diaconat. Cu timpul, el a fost rezervat pentru cei responsabili pentru bisericile titulare (“Tituli Cardinales”) ale Romei şi ale celor mai importante biserici din Italia şi străinătate. Titlu şi-a adjudecat prestigiul pe care-l are astăzi începând din 1059, în timpul Papei Nicolae al II-lea, şi până în 1438, sub pontificatul lui Eugeniu IV.
Colegiul Cardinalilor a fost stabilit în forma sa actuală în 1150. El avea un decan, Episcopul de Ostia, care îşi păstra Biserica în care era titular înainte, precum şi un Cardinal Camerlengo, care administra proprietăţile Bisericii în perioada în care Scaunul Sf. Petru era vacant.
Conform dreptului canonic, Cardinalii constituie un Colegiu special, în a cărui responsabilitate cade alegerea Pontifului Roman. Cardinalii, de asemenea, îl asistă pe Pontif, în mod colegial, atunci când ei sunt convocaţi pentru a discuta împreună problemele mai importante, şi personal, prin diferitele funcţii pe care le îndeplinesc, sau ajutându-l pe Papă în problemele guvernării de zi cu zi a Bisericii.
După 1059, Cardinalii au fost cei care l-au ales întotdeauna pe Papă. Ei îl vor alege în Conclav pe următorul Pontiful, conformându-se ultimelor îndrumări din Constituţia apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea “Universi Dominici Gregis”, din 22 februarie 1996.
În Consistoriul secret din 5 noiembrie 1973, Papa Paul al VI-lea a fixat la 120 numărul Cardinalilor care pot participa la Conclav. Papa Ioan Paul al II-lea a ratificat această normă, deşi în Consistoriul de astăzi el a depăşit cu 15 numărul maxim.
Colegiul Cardinalilor joacă un rol important în guvernarea generală a Bisericii în perioada în care Scaunul Apostolic este vacant, şi, de la Acordul de la Lateran din 1929, în guvernarea Cetăţii Vaticanului.
Cerinţele pentru a fi ales Cardinal sunt mai mult sau mai puţin aceleaşi cu cele stabilite la Conciliul din Trento: oameni care au primit hirotonia de preot şi sunt recunoscuţi pentru doctrina, pietatea şi prudenţa lor. Cei care nu sunt Episcopi, trebuie să primească în prealabil această consacrare.
Cardinalii activează colegial cu Papa şi consilierii săi prin intermediul Consistoriilor, pe care Episcopul Romei le convocă şi se ţin sub preşedinţia sa. Consistoriile pot fi ordinare sau extraordinare. Un Consistoriu normal reuneşte pe toţi Cardinalii prezenţi în Roma, putând fi invitaţi şi alţi Episcopi, preoţi sau invitaţi speciali.
Papa convoacă aceste Consistorii pentru consultări în probleme importante sau pentru a marca prin solemnitate anumite celebrări. La Consistoriile extraordinare participă toţi Cardinalii. Ele au loc atunci când o cer probleme speciale ale Bisericii sau când sunt situaţii grave.
La 20 noiembrie 1970, Papa Paul al VI-lea a decis că atunci când Cardinalii ajung să-şi sărbătorească a 80-a aniversare, ei încetează să mai fie membri activi ai organizaţiilor Curiei romane şi a tuturor organizaţiilor permanente ale Sfântului Scaun şi ale Cetăţii Vaticanului. Ei pierd şi dreptul de a participa la alegerea unui nou papă şi să intre în conclav.
