Un studiu recent arată că homosexualii se pot schimba
09.05.2001, Washington (CWNews/LSN) - Dr. Robert Spitzer, personaj cheie în decizia din 1973 a Asociaţiei Americane de Psihiatrie de scoatere a homosexualităţii din lista de boli mentale, a prezentat un nou studiu care i-a schimbat opiniile anterioare asupra acestei probleme.
„Asemenea majorităţii psihiatrilor”, a spus Spitzer, „am crezut că o persoană se poate abţine de la comportament homosexual, dar că nu îşi poate schimba orientarea sexuală. Acum cred că nu este adevărat – unii oameni pot şi se schimbă”. Spitzer şi-a prezentat studiul astăzi, în cadrul adunării anuale a Asociaţiei Americane de Psihiatrie.
În cel mai detaliat studiu efectuat până astăzi asupra orientării sexuale, Spitzer a intervievat 200 de persoane (143 de bărbaţi şi 57 de femei) care au trăit o importantă mutaţie de la atracţia homosexuală, care a durat cel puţin cinci ani, la cea heterosexuală,. Majoritatea subiecţilor au spus că credinţa lor religioasă a fost foarte importantă pentru ei; aproape trei sferturi dintre bărbaţi şi jumătate dintre femei erau căsătoriţi heterosexual în momentul desfăşurării studiului. Mulţi s-au gândit să îşi schimbe stilul de viaţă homosexual pentru că nu erau satisfăcuţi din punct de vedere emoţional. Mulţi erau deranjaţi de promiscuitate, de relaţiile violente, de conflictul cu valorile lor religioase şi cu dorinţa de a fi (sau rămâne) căsătoriţi heterosexual.
În primii doi ani efortul de schimbare nu a produs în general rezultate importante. Subiecţii au spus că i-a ajutat examinarea experienţei familiei şi copilăriei lor, înţelegerea factorilor care au putut contribui la identitatea şi orientarea lor sexuală. Tehnicile de terapie comportamentală şi terapiile de grup au fost de asemenea menţionate ca fiind de ajutor.
Spre surpriza cercetătorilor, 67% dintre bărbaţii care rar sau niciodată nu au simţit vreo atracţie faţă de sexul opus înainte de procesul de schimbare, au ajuns la o bună funcţionare heterosexuală. Aproape toţi subiecţii au spus că acum se simt mai masculini (în cazul bărbaţilor) sau mai feminine (în cazul femeilor).
Spitzer concluzionează: „Contrar judecăţii tradiţionale, unii indivizi foarte motivaţi, folosindu-se de o varitate de eforturi de schimbare, pot face o schimbare majoră în privinţa mai multor indicatori ai orientării sexuale şi pot atinge o bună funcţionare heterosexuală”. Dar, mai spus Spitzer, descoperirile sale sugerează că schimbarea completă – încetarea oricăror fantezii sau atracţii homosexuale (care în general sunt considerate de majoritatea terapiilor ca scopuri nerealiste) – este probabil rară. Totuşi, când subiecţii nu şi-au schimbat de fapt orientarea sexuală – de exemplu, schimbarea lor s-a produs doar în privinţa controlului comportamental şi a identităţii proprii, şi nu în mod semnificativ în privinţa atracţiilor – ei au vorbit totuşi de o îmbunătăţire generală în sănătatea emoţională şi în funcţionare.
