Cardinalul Husar despre mult aşteptata vizită a Papei

24.06.2001, Kiev (ZENIT) - Cardinalul Liubomir Husar, oftează şi îşi ascunde epuizarea din ultimile săptămâni fără somn. El a călătorit foarte mult între Roma şi Kiev pentru a pregăti cea mai dificilă vizită pastorală în străinătate a Papei Ioan Paul al II-lea. „Oh, dacă mi s-ar fi spus dinainte ce înseamnă să fii Episcop”, oftează Cardinalul.

Fost călugăr, Arhiepiscopul de 68 de ani de Lviv este liderul catolicilor ucraineni de rit răsăritaean. Această comunitate a suferit enorm în timpul persecuţiei comuniste, când Stalin a încercat să o elimine, anexând-o la Biserica Ortodoxă. Când era tânăr, familia sa a fugit din Ucraina pentru a scăpa de persecuţie. În timp ce era călugăr în Italia la Mănăstirea Studion, a fost hirotonit Episcop în 1977. Acum câteva luni, Pontiful l-a creat Cardinal.

– Eminenţă, trăiţi azi un moment de satisfacţie.
– Desigur, dar aceasta nu este o problemă personală. Am trăit multă vreme în umbră, cu sarcini foarte concrete la orizont: să mă reîntorc imediat în patrie pentru a-i sprijini pe fraţii mei de credinţă, oricând era nevoie. Acum, împreună cu poporul meu, am putut să îl întâmpin şi să îl îmbrăţişez pe Papă.

– A durat mult până a avut loc vizita.
– Dacă îmi aduc bine aminte, Papa Ioan Paul al II-lea a fost invitat de către episcopatul catolic ucrainean, atât cel greco-catolic cât şi cel latin, în anul 1992, la doi ani după renaşterea Bisericii noastre. Ideea a fost discutată cu guvernul, dar situaţia era încă prea complicată, existau dificultăţi logistice şi multe tensiuni cu ortodocşii. Schimbarea a survenit în 1997, când preşedintele Leonid Kucima l-a invitat în mod oficial pe Papă. Totuşi, nu s-a stabilit nici o dată; ea a fost stabilită abia cu câteva luni în urmă. Sfântul Părinte s-a pregătit cu inima plină de emoţie şi cu multă speranţă. A spus-o de multe ori în cursul ultimelor câteva zile.

– De ce a ţinut atât de mult Papa să vină în Ucraina?
– Este vorba de o ţară apropiată de a sa, o ţară pe care Papa Wojtyla o cunoaşte încă de când era preot la Cracovia. El cunoştea situaţia noastră, suferinţele noastre, fidelitatea noastră faţă de Biserică. El s-a rugat mereu pentru noi, ne-a ajutat şi ne-a sprijinit.

– Biserica Ortodoxă Ucraineană obedientă faţă de Patriarhia Moscovei i-a cerut Papei să îşi amâne vizita până când problemele cu voi, greco-catolicii, vor fi fost rezolvate.
– În regiunea Lviv, există un singur sat în care relaţiile dintre greco-catolici şi ortodocşi mai sunt tensionate din cauza proprietăţii asupra unei biserici. Tensiunile de la începutul anilor 1990 nu mai există. În mai mult de 100 de comunităţi, ortodocşii şi greco-catolicii fac slujbe alternativ în aceeaşi biserică, fără nici o problemă. De ce ar mai fi trebuit să aşteptăm ca Papa să poată veni?

– Poate că ei s-au simţit ofensaţi pentru că Papa vine fără să le ceară permisiunea.
– Aceasta este numai o presupunere. Sfântul Părinte a venit, în primul rând, să se întâlnească cu credincioşii săi. Ar fi trebuit să le ceară permisiunea pentru aceasta? Există o invitaţie din partea şefului statului – nu este destul? Mă tem că ei îşi dau prea mare importanţă; cred că nu se poate întâmpla nimic fără voia lor dar, slavă Domnului, suntem o ţară liberă!