Papa a întors şi celălalt obraz către ortodocşi

26.06.2001, Lviv (ZENIT) - Contrastul a fost izbitor. Pe de o parte, nu la mult timp după ce sâmbăta trecută, la Kiev, a sărutat pământul Ucrainei, Papa a cerut şi oferit iertare pentru greşelile din ambele părţi care au pătat istoria ortodocşilor şi catolicilor. Pe de altă parte, din oraşul bielorus Brest, Alexei al II-lea al Moscovei l-a acuzat pe Papă de „cumpărarea” credinţei ucrainienilor, de „prozelitism” şi de „violarea teritoriului canonic ortodox” care aparţine Ucrainei.

Cea de-a 94-a călătorie internaţională a Papei s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile. Pentru prima oară, Papa Ioan Paul al II-lea s-a decis să călătorească într-o ţară fără acordul liderilor religiei majoritate, în acest caz ortodocşilor fideli Moscovei. În ultimii nouă ani, catolicii ucrainieni, ieşiţi din catacombele persecuţiei sovietice, l-au invitat în mod repetat pe Sfântul Părinte să îi viziteze. Veto-ul Patriarhului rus l-a făcut pe Sfântul Părinte să îşi tot amâne vizita.

Şi totuşi, era dificil pentru cei cinci milioane de catolici ucrainieni (majoritatea greco-catolici) să înţeleagă de ce nu îl pot primi la Succesorul lui Petru, pentru care Episcopii, preoţii şi laicii şi-au dat viaţa. Văzând dezamăgirea arătată de Episcopii catolici ucrainieni la o întâlne de la Vatican, Papa le-a spus: „Nu îi pot abandona”.

Sfântul Părinte s-a hotărât atunci să viziteze Ucraina. Acelaşi Papă care a mers în Polonia înfruntând regimul sovietic, care nu s-a intimidat de protestele sandiniste din Managua, se află acum în Ucraina în ciuda atacurilor fraţilor ortodocşi. „Precursorul lui Anti-Crist”, se putea citi pe pancardele protestatarilor printre care se aflau şi preoţi şi călugăriţe, demonstrând în Kiev cu doar 48 de ore înainte de sosirea Papei.

Pentru observatorii occidentali, este aproape imposibil de înţeles opoziţia Patriarhului Alexei. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Joaquín Navarro-Valls a spus că Patriarhul riscă să „piardă trenul istoriei”. Şi totuşi, liderul ortodox rus nu are alternative, cel puţin din punct de vedere politic, din mai multe motive.

Primul motiv este opoziţia ortodocşilor ruşi faţă de problema greco-catolicilor. Aceşti creştini au aceleaşi rituri şi tradiţii cu ale Bisericii Ortodoxe, inclusiv preoţi căsătoriţi, dar îl recunosc pe Sfântul Părinte. Patriarhul Alexei al II-lea vede în ei „calul troian” al catolicilor pe teritoriul ortodox.

Nu este pentru prima oară când Patriarhia rusă încearcă să îi elimine. În anii 1940, când Episcopii ortodocşi colaborau foarte bine cu regimul comunist, Stalin a hotărât desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice Ucrainiene, obligându-i pe credincioşi şi pe Episcopii lor să devină membri ai Bisericii Ortodoxe. Cei care s-au opus au fost închişi sau executaţi, proprietăţile Bisericii Greco-Catolice fiind date Bisericii Ortodoxe.

Acum, după 50 de ani, greco-catolicii înregistrează o puternică renaştere. Mihail Gorbaciov le-a redat libertatea religioasă şi a format un sistem de returnare a proprietăţilor confiscate acolo unde greco-catolicii erau majoritari. Această măsură nu a fost însă pe placul lui Alexei. În ultimul deceniu el a refuzat cu insistenţă să negocieze o soluţie privind patrimoniul greco-catolic.

La nivel local, problemele practice au fost rezolvate datorită bunului simţ al credincioşilor ucrainieni ortodocşi şi greco-catolici, care trăiesc departe de Moscova. În mai mult de 100 de parohii din zona Lviv, credincioşii ambelor Biserici folosesc în comun lăcaşul de cult, după un orar prestabilit. Apogeul vizitei papale îl constituie beatificarea la Lviv a martirilor greco-catolici, un omagiu adus miilor de „uniaţi”, după cum îi numesc cei de la Moscova. Se înţelege de aici de ce Patriarhul se opune acestei vizite.

Dar există şi un al doilea motiv, mult mai important, care explică opoziţia Patriarhiei moscovite. De la căderea regimului sovietic, Biserica Ortodoxă Ucrainiană a fost divizată de cel puţin două schisme. Arhiepiscopul mitropolitan Filaret de Kiev, care dorea să fie ales Patriarh al Rusiei, s-a răsculat atunci când Sfântul Sinod l-a ales pe Alexei al II-lea.

Atunci când Ucraina a devenit independentă, el s-a proclamat pe sine ca Patriarh de Kiev. Enervat, Patriarhul Moscovei a răspuns prin excomunicarea lui Filaret şi reducerea acestuia la statutul de laic. Ortodocşii care au fost persecutaţi sub regimul comunist s-au revoltat de asemenea de numirea lui Alexei al II-lea, susţinând că este un fost agent al KGB din Estonia. Astfel a apărut şi Biserica Ortodoxă Autocefală Ucrainiană, considerată schismatică de către Moscova.

Numărul de credincioşi care aparţin acestor Biserici este greu de precizat. Însuşi unii ortodocşi nu ştiu exact căreia dintre Biserici aparţin, decizia în cele mai multe cazuri aparţinând preoţilor parohi. Nikolai Balaşov, responsabilul cu relaţiile cu celelalte Biserici Ortodoxe din partea Patriarhiei Moscovei, afirmă că 8.000 de parohii ţin de Patriarhia de Moscova, 2.000 îl susţin pe Filaret şi doar 1.000 aparţin Bisericii Autocefale.

Citând sondajele Gallup, Patriarhul Filaret afirmă că 19,5% dintre credincioşi, adică 10 milioane de ucrainieni, aparţin Patriarhiei lui; 8,5%, sau 4,25 milioane, aparţin Patriarhiei de Moscova; şi doar 600.000 de credincioşi Bisericii Autocefale. Aproximativ 10 milioane de persoane sunt indecise. Aceasta în contextul în care ateiştii constituie 40% din populaţie.

Dată fiind situaţia, Alexei al II-lea s-a temut că ortodocşii schismatici îl vor primi cu căldură pe Papa, ceea ce s-a şi întâmplat. Patriarhul Filaret, inamicul greco-catolicilor pe timpul sovieticilor – care, în 1986 la Assisi, la Rugăciunea cu ocazia Zilei Mondiale pentru Pace, a refuzat să dea mâna cu Cardinalul greco-catolic ucrainian Miroslav Ivan Lubacivski – l-a sărutat pe Papă şi l-a numit apostol al unităţii între Biserici. La rândul lui, Mitropolitul Metodiu al Bisericii Autocefale, atunci când s-a adresat Papei, a spus că unitatea dintre ortodocşi şi catolici este posibilă.

La întâlnirea de duminică cu Consiliul Pan-Ucrainian al Bisericilor şi organizaţiilor religioase, absentul numărul unu a fost Arhiepiscopul mitropolitan Vladimir de Kiev, care este fidel Moscovei. Televiziunea ucrainiană, care a transmis în direct evenimentele majore ale vizitei Papei, a subliniat absenţa lui Vladimir şi coeziunea din sânul ortodoxiei „schismatice”. De la căderea comunismului, Biserica Ortodoxă care ţine de Rusia a fost prost privită de către presă. Coşmarul lui Alexei al II-lea – revolta Kievului, leagănul creştinismului rus – a fost mai evident ca niciodată.

Papa Ioan Paul al II-lea a făcut tot ce a putut pentru a evita această situaţie. El a cerut în mod repetat să se întâlnească cu Arhiepiscopul Vladimir. Acesta însă a refuzat şi i-a interzis Papei să viziteze Catedrala Sf. Sofia. Hotărârea Papei pentru promovarea unităţii creştine, l-a făcut să întoarcă şi celălalt obraz şi să primească ofensele Bisericii Ortodoxe. Cea mai repetată expresie de-a lungul vizitei a fost cea a lui Isus de la Cina cea de Taină: „Ca toţi să fie una!”, o chemare la reconciliere şi unitate între Biserici.

Speranţele unei vizite papale la Moscova nu sunt prea mari după vizita la Kiev. Şi totuşi, Arhiepiscopul catolic Tadeusz Kondrusiewicz de Moscova consideră că Papa ar putea vizita Rusia şi fără permisiunea lui Alexei al II-lea, din moment ce Patriarhul ortodox nu are nevoie de acceptul Papei atunci când vizitează ţări catolice.