Apariţiile Fecioarei Maria în Kibeho
02.07.2001, Vatican (ZENIT) - Episcopul Augustine Misago din Ruanda crede în apariţiile Fecioarei Maria: „Da, Fecioara a apărut în Kibeho în 28 noiembrie 1981, şi în decursul următoarelor şase luni”, a spus Episcopul. „Există mai multe motive pentru a crede acest lucru decât pentru a-l respinge”. Prin această afirmaţie, Episcopul Misago de Gikongoro a declarat credibile afirmaţiile a trei tinere ruandeze, care susţin că au văzut-o pe Fecioara Maria. Afirmaţia apare în „Declaraţia asupra hotărârii finale privind apariţiile din Kibeho”, publicată vineri de către Vatican. Episcopul Misago a făcut această afirmaţie şi în timpul Liturghiei pe care a concelebrat-o cu Episcopii ruandezi şi Nunţiul Apostolic. El nu a putut însă să confirme veridicitatea afirmaţiilor tuturor oamenilor care au relatat apariţii.
Episcopul a proclamat solemn că Fecioara Maria le-a apărut doar tinerelor Alphonsine Mumureke, Nathalie Mukamazimpaka şi Marie Claire Mukangango. Atunci ele aveau 17, 20 şi respectiv 21 de ani, şi, conform declaraţiei, „corespund satisfăcător tututor criteriilor stabilite de Biserică în privinţa apariţiilor şi revelaţiilor private”. Documentul declară în continuare că, „dimpotrivă, evoluţia celorlalţi presupuşi vizionari, în special după terminarea apariţiilor, reflectă situaţii personale alarmante, care au reîntărit rezervele existente cu privire la ei”.
Mai mult, documentul nu ia în considerare pretinsele apariţii ale lui Isus, relatate începând cu anul 1982. În schimb devoţiunea faţă de apariţiile Fecioarei din Ruanda au fost încurajate, fiind autorizate în 1982 de către Episcopul Jean Baptiste Gahamanyi, odată cu consacrarea Sanctuarului Fecioarei Durerii din Kibeho. Unul dintre evenimentele care au influenţat declaraţia a fost viziunea prevestitoare a genocidului din Ruanda care a avut loc 13 ani mai târziu.
Tinerele au spus că au văzut: „Un fluviu de sânge, oameni care se ucid unii pe alţii, cadavre părăsite pe care nu este cine să le îngroape, un copac în flăcări, o prăpastie deschisă, un monstru şi capete tăiate”. Această viziune îngrozitoare a fost prima de acest gen. În celelalte apariţii, Fecioara, de culoare neagră, le-a încurajat pe tinere să se roage, să postească şi să facă penitenţă. În unele cazuri, ele au fost văzute dansând în faţa Fecioarei.
În prima apariţie, care a avut loc la ora 12:35 în ziua de 28 noiembrie 1981, Alphonsine Mumureke, care se afla în sala de mese a şcolii din Kibeho, condusă de o congregaţie locală, a auzit o voce chemând-o: „Fiica mea”. Mumureke a ieşit pe coridor şi a văzut acolo o femeie frumoasă: „Avea o îmbrăcăminte albă şi de asemenea un voal alb pe cap. Mâinile îi erau împreunate peste piept, degetele ei indicând cerul.” Mumureke a întrebat-o: „Cine eşti?” Răspunsul a fost: „Ndi Nyina Wa Jambo”, adică, „Eu sunt Mama Cuvântului”. Ea a continuat: „Am venit să te liniştesc, deoarece am auzit rugăciunile tale. Mi-ar place ca prietenii tăi să aibă credinţă; încă nu cred destul de puternic.”
În ianuarie 1982, Fecioara s-a arătat tinerei Nathalie Mukamazimpaka; aceste apariţii au continuat până la 3 decembrie 1983. La 2 martie 1982 a venit rândul tinerei Marie Claire Mukangango. La ea apariţiile au durat şase luni, până la 15 septembrie 1982. Ultima apariţie văzută de Mumureke a fost la 28 noiembrie 1989, exact la şapte ani după prima.
Între timp, în 1982, Episcopul locului a numit o comisie medicală şi mai apoi una teologică, care au investigat cazurile de apariţii. Cu trecerea lunilor, numărul celor care afirmau că au văzut apariţii a crescut la şapte. Alte trei tinere şi un băiat au afirmat că au fost martorii unor apariţii ale lui Isus; nici una dintre aceste apariţii nu a fost însă recunoscută.
Kibeho, aflat în sudul Ruandei, a devenit un loc de convertiri, întâlniri de rugăciune, pelerinaje, vindecări şi fenomene neobişnuite în timpul apariţiilor. Războiul etnic de la mijlocul anilor 1990 a fost interpretat de mulţi ca împlinirea profeţiei. Comentând la mijlocul anilor 1980 evenimentele din Kibeho, binecunoscutul mariolog francez, Pr. René Laurentin, a spus că „există semne fericite pentru Africa, pentru Biserica ei, pentru africanizare în sensul pozitiv al cuvântului”. În timpul vizitei din 1990 în Ruanda, Papa Ioan Paul al II-lea i-a îndemnat pe credincioşi să se întoarcă spre Maria, care este o călăuză sigură, şi să se roage pentru un mai mare angajament împotriva diviziunilor locale, atât politice cât şi etnice.
