Tema colegialităţii în discuţiile din Sinod
09.10.2001, Vatican (CWNews) - Tema guvernării colegiale a fost principalul subiect al discuţiilor din ultimele sesiuni ale Sinodului Episcopilor. Patru preşedinţi de Conferinţe Episcopale – Episcopul Jayme Henrique Chemello din Brazilia, şi Cardinalii Camillo Ruini din Italia, Karl Lehmann din Germania şi Antonio Rouco Varela din Spania – s-au concentrat în timpul alocuţiunilor lor în special asupra colegialităţii. Episcopul Chemello s-a întrebat dacă anumite funcţii ale Curiei Romane nu ar putea fi delegate Conferinţelor Episcopale. Recunoscând că Curia acţionează sub autoritatea Suveranului Pontif, Episcopul brazilian a subliniat faptul că „Papa alege liber Episcopii”, şi că o mai mare descentralizare a autorităţii ar putea fi posibilă.
Cardinalul Ruini a amintit faptul că Conciliul Vatican II a avut loc într-un timp în care „recunoaşterea autorităţii în Biserică era în general acceptată”. Revoluţia culturală care a urmat însă la scurt timp „s-a constituit într-o provocare pentru autoritatea de la toate nivelele vieţii civile şi eclesiale”. Prelatul italian a sugerat că conceptul de colegialitate a fost „un răspuns în avans”, care a arătat cum poate fi protejată şi exercitată autoritatea.
Cardinalul Lehmann a spus că rolul unui Episcop implică discernământ în modul de proclamare a Evangheliei într-o lume secularizată. Provocarea care stă în faţa Episcopului, a spus el, este promovarea dialogului ecumenic şi expunerea mesajului creştin într-o formă atractivă pentru toţi, fără a intra în defensivă ca răspuns la provocările lumii moderne.
Cardinalul Rouco Varela a subliniat că în anii de după Conciliul Vatican II au existat numeroase dezbateri asupra colegialităţii episcopale, dar întrebările privind autoritatea sau guvernarea nu au atins problemele profunde. De la Vatican II, a spus el, „au existat multe roade ale dezvoltării teoretice şi practice a colegialităţii în cadrul realităţilor structurale. Trebuie să ne întrebăm dacă acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu principiul sacramentalităţii”. El a întrebat în continuare dacă Biserica de la începutul secolului al XXI-lea se poate lăuda cu „creşterea în sfinţenie a tuturor membrilor ei, cu o mai mare vigoare şi un mai mare zel apostolic şi misionar, şi cu o creştere în evanghelizarea şi sfinţirea ordinii temporale”.
