Episcopia ortodoxă a Covasnei şi Harghitei – cu cea mai mare densitate de biserici pe cap de locuitor român
13.10.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Deşi ar fi trebuit să fie înfiinţată imediat după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, când toate provinciile istorice româneşti au fost cuprinse în interiorul aceloraşi graniţe, Episcopia ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a apărut abia în 1994. Această întârziere de aproape opt decenii explică de ce preoţii ortodocşi din aceste teritorii au migrat spre alte zone ale ţării, după care a urmat ruinarea satelor de români rămase fără preot s-au ruinat, o dată cu edificiul bisericii, iar limba şi tradiţiile româneşti au slăbit. Sfântul Sinod al BOR a înfiinţat această Episcopie pentru a veni în sprijinul românilor ortodocşi din cele două judeţe cu populaţie majoritar maghiară (230 992, respectiv 342 892 locuitori).
P.S. Pr. Ioan Selejan (n. 1951) a găsit la venirea sa în scaunul episcopal de la Miercurea Ciuc multe biserici în ruină, aşa cum le lăsase regimul horthyst în timpul ocupaţiei din 1940-1944. De aceea, chiar a doua zi după hirotonirea sa ca Episcop, a pornit acţiunea de refacere, sau după caz, de renovare a fostelor biserici, pentru a nu fi uitate straturile de cultură existente la un moment dat în zonă, pentru că la ora actuală sunt sate în care doar biserica şi cimitirul mai amintesc de elementul românesc de odinioară.
„Am scormonit în cenuşa istoriei şi am mai găsit acel foc sacru, acei cărbuni încă arzând în vetrele şi în altarele românilor. În paralel cu înălţarea bisericilor am demarat pregătirea de preoţi tineri, proveniţi din satele celor două judeţe, în prezent fiind acoperit în întregime necesarul de slujitori ai altarelor. Casele parohiale au fost refăcute, o parte din pământul bisericilor a fost recuperat, viaţa românilor a intrat într-o oarecare normalitate spirituală şi liturgică, însă cu specificul locului: familii româneşti puţine, familii pierdute la alte confesiuni, din lipsă de preoţi ortodocşi. Înfiinţarea Episcopiei face parte din strategia misionară a Bisericii Ortodoxe Române, care a reînfiinţat toate Episcopiile închise după al doilea război mondial şi a înfiinţat Episcopii noi”, spune P.S. Pr. Ioan Selejan într-un interviu acordat săptămânalului bucureştean „Formula AS” (nr. 485/8-15 octombrie 2001).
P.S. Ioan Selejan consideră că restaurarea tuturor locaşurilor româneşti, construirea de mânăstiri şi de case parohiale, în vederea stabilizării preoţimii, departe de a-i jigni pe maghiari şi de a spori tensiunea interetnică, creează pace şi înţelegere între oameni, stabilitate socială, armonie firească între maghiari şi români. În felul acesta, explică Episcopul de la Miercurea Ciuc, românii nu vor mai avea motive să le roproşeze contemporanilor lor unguri lucrurile rele pe care li le-au făcut înaintaşii lor.
De la înfiinţarea Episcopiei au fost ridicate zidurile sau cimentate structurile la 120 de obiective: biserici, case parohiale, mânăstiri, şcoli săteşti. Eparhia Covasnei şi Harghitei a ajuns acum la cea mai mare densitate de biserici ortodoxe pe cap de locuitor român din România. Alte 60 de şantiere sunt deschise în prezent în jurul unor biserici, mânăstiri şi şcoli. De asemenea, la Miercurea Ciuc se află în renovare casa Oţetea, în care vor funcţiona Muzeul Carpaţilor Răsăriteni şi Centrul Cultural Român. Înfiinţarea acestor două instituţii de cultură va fi o alternativă la decizia consiliului local de a transforma Muzeul judeţean Harghita în Muzeu Secuiesc, unde nu lucrează nici un muzeograf şi nici un profesor român, după cum precizează P.S. Ioan. Episcopia a mai cumpărat câteva case pe care le va restaura şi le va închiria apoi, dat fiind că este singura eparhie din ţară care nu are fonduri proprii.
În legătură cu „ungurii ortodocşi”, după propria lor prezentare, pe care reporterul Formulei AS i-a întâlnit la poarta unei biserici ortodoxe din comuna Bixad, Î.P.S. Ioan a spus:
În zona Bixad nu avem nici o atestare cum că maghiarii ar fi trecut vreodată la ortodoxie. În schimb, sub ocupaţia cultural-spirituală a Budapestei românii au fost maghiarizaţi în timp. În Hodoşa, ţăranii n-au avut bani să picteze biserica, şi atunci, în mod provizoriu, de jur împrejurul cupolei, la întâlnirea boltelor, în locul sfinţilor au pictat un brâu tricolor (cu culorile steagului României, n.red.) În 1940, în timpul unei slujbe, a venit jandaramul ungur şi a cerut imperativ ca acel simbol să fie văruit imediat. Episcopia a reuşit recent să picteze această biserică, dar a cerut pictorului să încadreze în iconografie acea „icoană tricoloră”.
P.S. Ioan a evidenţiat buna participare a românilor ortodocşi la slujbe: la Aita Mare, bunăoară, unde trăiesc 18 familii de români, circa 30 de persoane participă la fiecare slujbă; la Joseni, la „polul frigului” din România, din 49 de suflete româneşti în plină iarnă, la -35 grade C, sunt cel puţin 25 în biserică. Din păcate, adaugă ierarhul, sunt şi localităţi în care ortodoxia se va stinge în următorii 10-20 de ani. În alte sate, însă, procesul de alunecare spre alte confesiuni şi spre alte limbi a fost stopat. Sunt şi localităţi în care oamenii îşi păstrează graiul de comunicare maghiar, dar doresc să aibă preot ortodox. O întâmplare minunată s-a petrecut în legătură cu construirea mânăstirii ortodoxe de la Izvorul Mureşului (sfinţită în vara lui 1999). Când lucrările erau în plină desfăşurare, un bătrân i-a spus Episcopului că acel loc fusese cumpărat pentru mânăstire de sătenii de la Izvorul Mureşului încă din 1936.
PS Ioan afirmă că a luat pe umerii săi această cruce pe care scrie Covasna şi Harghita şi are să o ducă atâta timp cât Sfântul Sinod o va lăsa pe umerii săi.
Cei interesaţi să ajute noile proiecte ale Episcopiei Covasnei şi Harghitei pot depune donaţii în contul 2511.1 – 65.1, deschis la BCR Miercurea Ciuc. Detalii pot fi obţinute la telefon 066 171269.
