Reîncepe războiul interconfesional – Buldozerul ortodox

16.10.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Vechea biserică greco-catolică din Vadu Izei (7km de Sighetu Marmaţiei) a fost dărâmată ieri de către ortodocşii din localitate. Echipa angajată de către preotul ortodox din comună, Pr. Vasile Hotico, a început, încă de dimineaţă, desfolierea tablei de pe acoperiş, continuând să demonteze structura de lemn, după care a dărâmat pereţii bisericii, după cum a declarat preotul Marius Vişovan, parohul comunităţii greco-catolice din localitate.

Ioan Opriş, secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, a fost în urmă cu câteva zile la faţa locului, cerând imediat, nu numai oprirea lucrărilor de demolare a lăcaşului de cult, ci refacerea a tot ce s-a stricat până acum. La nevoie, ministerul se poate angaja chiar din punct de vedere financiar, pentru ca biserica mutilată să capete vechea înfăţişare, a declarat, atunci, Opriş. În urma nenumăratelor sesizări făcute, Prefectura Maramureş a anunţat între timp Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, care a trimis în cursul zilei de ieri un echipaj la faţa locului. Din surse care vor să-şi menţină deocamdată anonimatul, însuşi comandantul IPJ Maramureş a dorit să însoţească echipajul trimis, însă la auzul ştirii că biserica a fost deja demolată, a renunţat să mai fie prezent la faţa locului. Astăzi biserica numai există. Lăcaşul de cult, edificat în secolul XIX de către greco-catolicii din sat, a fost ras de pe faţa pământului. Cu câteva săptămâni în urmă, oamenii angajaţi de preotul ortodox de aici au dărâmat altarul bisericii, lăsând în loc doar câteva scânduri bătute în cuie. Toată acţiunea de dărâmare a vechii biserici unite este premeditată de către preotul ortodox din Vadu Tisei, deoarece acesta refuză să retrocedeze lăcaşul de cult comunităţii unite, adică vechilor proprietari. În încercare de a îl contacta pe preot, corespondentul ZIUA de Ardeal a reuşit doar să vorbească cu soţia dânsului. Ea a refuzat să dea orice declaraţie în legătură cu vechea biserică din sat, dar a acuzat presa că interpretează în mod eronat demersurile ortodocşilor. Acţiunile întreprinse de greco-catolicii din Vadu Izei, nu numai pentru retrocedare, ci măcar pentru slujirea alternativă în vechea biserică, s-au izbitit de fiecare dată de refuzul categoric al preotului ortodox de aici. În urma construcţiei noului lăcaş de cult ortodox, la mai puţin de cinci metri faţă de vechea incintă sacră a satului, preotul Hotico ţine morţiş să facă „cureţenie” în jurul noii sale ctitorii. Mai grav, în momentul turnării fundaţiei, au fost profanate mai multe morminte din cimitirul ce înconjoară biserica. Potrivit, lui Vişovan, preotul ortodox a afirmat în timpul unei slujbe religioase că este o mare cinste pentru cei decedaţi ca mormintele lor să-şi găsească locul sub noua biserică a satului.

Glasul profetului în pustiu

În ultimii doi ani, preotul greco-catolic din Vadu Izei a făcut numeroase demersuri pentru salvarea bisericii vechi, apelând la toate forurile din judeţ, inclusiv la CJ Maramureş, dar fără nici un succes. El susţine că nu s-a respectat proiectul de construcţie a noii biserici ortodoxe, în care se specifica stabilirea unei distanţe corespunzătoare faţă de vechea biserică, noul edificiu aflându-se la o distanţă de mai puţin de cinci metri. De aici s-a născut şi teama că vechiul lăcaş va fi demolat o dată cu terminarea noii biserici, cu toate că eliberarea unei autorizaţii de demolare stă sub semnul unor fărădelegi, a reliefat Vişovan. Biserica veche din comună (construită cu mai bine de 100 de ani în urmă) şi cimitirul dimprejurul ei au fost până în 1948 în proprietatea Bisericii Greco-Catolice. O dată cu interzicerea acesteia în1948, când au fost confiscate proprietăţile bisericilor unite, conform decretului 358/1 XII 1948, lăcaşul de cult şi cimitirul din Vadu Izei a trecut sub administraţia Bisericii Ortodoxe Române, care în 1956 a schimbat şi întăbularea din Cartea Funciară, proprietar devenind parohia orotodoxă din localitate. După 1989, când Biserica Română Unită a fost legalizată, comunitatea greco-catolică din Vadu Izei a cerut doar dreptul de a oficia slujbele religioase în biserica părinţilor lor, solicitare care le-a fost respinsă, atât la nivel de înţelegere cu parohia ortodoxă, cât şi în instanţă. Deşi mai au unele şanse în procesul juridic deschis, strămutat ba la Cluj, ba la Sighet, greco-catolicii nu mai speră într-un rezultat favorabil nici la apelul înregistrat în instanţele judecătoreşti de la Baia Mare. Actuala comunitate de credincioşi uniţi numără peste 150 de suflete, după cum a afirmat Vişovan, faţă de peste cei 2000 de ortodocşi din comună. Uniţii din Vadu Izei participă regulat la Sfintele Slujbe care sunt oficiate într-o capelă improvizată în interiorul unei vechi case. Însă numărul mare al credincioşilor ortodocşi a determinat, ca respectiva comunitate creştină să-şi ridice un nou lăcaş de cult, care să cuprindă mai mulţi credincioşi.

O pantă periculoasă

Comunitatea ortodoxă nu vede nici un viitor în menţinerea vechii biserici, considerând-o mult prea mică şi cu probleme seriose de igrasie preciza Părintele Vişovan. La slujbele sfinte înăuntru pot intra cam 150 de persoane. În urma demersurilor de salvare a acestui lăcaş de cult, preotul greco-catolic a primit numeroase ameninţări, fapt pentru care a început o campanie de sensibilizare a opiniei publice. Apelul său a ajuns până în Franţa. În săptămânalul catolic „Famille chretienne” nr.1195, din 9-15 decembrie 2000, Părintele Vişovan semnează un articol intitulat „Salvaţi Biserica noastră!”. El precizează în text, că autorităţile locale şi districtuale sunt impasibile la strigătul său de ajutor, fapt ce l-a determinat să apeleze la această formă de sensibilizare a opinie publice din ţară şi străinătate. Din păcate, nici la nivel ierarhic, adică în cadrul Episcopiei Române Unite a Maramureşului, problema bisericii din Vadu Izei nu a putut trezi un interes deosebit. Politica actuală a comunităţilor ortodoxe din Ardeal confruntate cu cerinţele de retrocedare către greco-catolici a vechilor lăcaş de cult, este una periculoasă. În ambiţia unor preoţi ortodocşi, demolarea vechilor biserici greco-catolice va pune capăt, într-un fel, tuturor problemelor legate de retrocedări. Însă, relaţia dintre cele două comunităţi religioase, ortodoxă şi greco-catolică, ar putea aluneca, la rândul ei, pe o pantă periculoasă. (Daniel SÂRBU)