Sinodul analizează metodologia şi Curia Romană

16.10.2001, Vatican (ZENIT) - Sinodul Episcopilor se concentrează asupra relaţiei dintre Curia Romană şi Conferinţele Episcopale, precum şi pe rolul Sinodului însuşi. Aceste direcţii au reieşit din rapoartele celor 12 grupuri de lucru, care au rezumat principalele teme discutate în plenul adunării.

Lucrul acestor mici echipe (în latină „circoli minores”) este un exemplu important de autonomie a Sinodului. Preşedintele şi Relatorul fiecărei echipe este ales în mod democratic. Rapoartele reflectă toate opiniile în mod onest, atât problemele asupra cărora s-a căzut de comun acord cât şi neînţelegerile ivite, incluzând ideile atât ale majorităţii cât şi ale minorităţii.

Vorbind despre relaţiile dintre Papă, Curie, Conferinţe Episcopale şi Episcopi, grupul „italiană A” (există două grupuri de limbă italiană) a afirmat astăzi: „Episcopul preţuieşte comuniunea cu fraţii săi Episcopi şi trăieşte în mod deplin, vizibil şi efectiv comuniunea cu Suveranul Pontif. Această comuniune, bazată pe credinţă, este exprimată întotdeauna şi mai presus de orice prin consimţământul necondiţionat, ascultarea promptă şi apărarea cu curaj a Papei, legătura vizibilă a unităţii.” Relatorul grupului este Arhiepiscopul Giuseppe Costanzo de Siracusa.

Grupul „franceză C” (există trei grupuri de limbă fraceză), al cărui purtător de cuvânt este Episcopul Pierre Morissette de Baie-Comeau, Quebec, a cerut ca „exerciţiul ministerului petrin să conteze mai mult în Sinodul Episcopilor”. Grupul a chemat la o reformă a metodologiei Sinodului, pentru a-l face un instrument mai eficient al colegialităţii.

„Numeroase intervenţii ale părinţilor sinodali s-au referit la relaţiile dintre Conferinţele Episcopale şi Curia Romană. Au fost exprimate neliniştile şi, dacă sunt probleme, ele trebuie discutate”, de preferat în actuala adunare, a spus purtătorul de cuvânt al acestui grup. Grupul „franceză B” a cerut ca Sinodul să joace un rol mai important în colegialitate, înţelească ca „cu Petru şi sub Petru”. În acest scop, grupul a propus crearea unei echipe care să studieze organizarea Sinodului.

Pe aceeaşi temă, grupul „hispanic B” (există trei grupuri de limbă spaniolă), a cărui Relator este Arhiepiscopul Vernon James Weisgerber de Winnipeg, Manitoba, a spus: „Rolul Episcopului în Dieceza sa este întărit atunci când organizaţiile Curiei Romane demonstrează prin comunicaţiile şi acţiunile lor că înţeleg varietatea condiţiilor locale. Altfel, riscă să devină obstacole în calea comuniunii.”

Singurul grup de limbă germană, al cărui purtător de cuvânt este Episcopul Alois Kothgasser de Innsbruck, Austria, a cerut ca „relaţia dintre Conferinţele Episcopale şi Sinoadele Patriarhale cu Papa să fie mai eficient conturate, îmbunătăţindu-se structura actuală a Sinodului Episcopilor – nu este vorba de o nouă structură, ci de îmbunătăţirea celei existente.” El a adăugat: „În spiritul colegialităţii, Episcopii unei provincii eclesiale ar trebui să fie mai activ implicaţi în numirea unui nou Episcop.”

Grupul „engleză A”, al cărui Relator este Arhiepiscopul Orlando B. Quevedo, Preşedintele Conferinţei Episcopale Filipineze, a spus: „Credem că între Curia Romană şi Conferinţele Episcopale ar trebui să fie o relaţie caracterizată de co-responsabilitate, consultare, încredere reciprocă şi iubire”.

Episcopul Gilles Cazabon de Saint-Jérôme, Quebec, de la grupul „engleză B”, a concluzionat spunând: „Colegialitatea afectivă are o mare valoare, dar este nevoie să se acorde aceeaşi atenţie colegialităţii efective, care deja găseşte modalităţi de realizare în schimburile dintre dintre Biserici. În acelaşi timp, Sinodul Episcopilor trebuie să devină un instrument al unei mai eficiente colegialităţi cu Petru şi sub Petru.”