România calcă pe urmele Afghanistanului – Talibanii ortodocşi

22.10.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Ortodocşii din Vadu Izei – Maramureş au dărâmat vechea biserică greco-catolică din sat, într-o acţiune condusă cu succes de către parohul comunităţii, Pr. Vasile Hotico * Oamenii din sat spun că popa Hotico se joacă de-a Dumnezeu cu cele sfinte * Refuzându-li-se dreptul de recuperare a vechiului lăcaş de cult, greco-catolicii se străduiesc să-şi ridice o nouă biserică * Deciziile Ministerului Culturii şi Cultelor sunt total ignorate în teritoriu * Consiliul Judeţean, Prefectura şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie din Maramureş s-au făcut că plouă în momentul demolării bisericii din Vadu Izei * Episcopia Greco-Catolică a Maramureşului consideră acest act o agresiune împotriva Bisericii Române Unite, dar şi un atentat la valorile patrimoniului naţional

Comunitatea ortodoxă din localitatea maramureşană Vadu Izei a preferat să demoleze vechea biserică satului decât să o retrocedeze greco-catolicilor, adică foştilor proprietari. Ambiţia preotului ortodox, Vasile Hotico, şi a unor consilieri parohiali, precum Petru Ardelean, a lăsat satul fără nici o biserică. Construcţia noului lăcaş de cult ortodox, în cimitirul care împrejmuia vechea biserică, nu va fi foarte curând finalizată, slujbele sfinte fiind ţinute într-o capelă. Pe de altă parte, greco-catolicii, se roagă de câţiva ani într-o casă veche, unde camerele au fost transformate în pronaos, naos şi altar. După nenumărate încercări de a obţine retrocedarea vechii biserici unite, greco-catolicii au început cu puţin timp în urmă lucrările de turnare a fundaţiei pentru o nouă biserică.

Biserica din Vadu-Izei se adaugă listei de lăcaşuri de cult dărâmate după anul 1989. După dispariţia peste noapte a vechii biserici de lemn din localitatea Băişoara (jud. Cluj), a venit rândul unui lăcaş din nordul Maramureşului. Oricum, mai sunt multe altele care vor cădea sub târnacoapele ortodocşilor. Mănăstirea de la Nicula este de asemenea în pericol. Arhiepiscopia Ortodoxă de la Cluj a început lucrările de reconstrucţie a aşezământului monahal, vechea biserică de zid fiind „programată” la demolare. Chiar dacă, ministrul Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu şi-a exprimat îngrijorarea privind dărâmarea bisericilor greco-catolice, multe comunităţi ortodoxe din Ardeal, în frunte cu preotul-paroh, au intenţia să demoleze vechile lăcaşuri ce au aparţinut Bisericii Greco-Catolice, indiferent de reglementările în vigoare şi faţă de preceptele morale creştine. Nici un demers întreprins în cazul salvării bisericii din Vadu Izei nu a găsit vreo „uşă deschisă”. În urmă cu doi ani, preotul Marius Vişovan, administrator parohial al comunităţii greco-catolice din Vadu Izei, a semnalat, atât la nivel judeţean, cât şi la Bucureşti, faptul că ortodocşii din sat au început să-şi construiască un nou lăcaş de cult la mai puţin de cinci metri distanţă de vechea biserică, în vechiul cimitir, profanând mai bine de zece morminte. De-atunci şi până astăzi, forurile judeţene şi guvernamentale s-au mulţumit să ignore această situaţie. Deşi în autorizaţia de construcţie se specifica faptul că este obligatorie menţinerea vechii biserici, Consiliul Judeţean Maramureş a eliberat totuşi o autorizaţie de demolare, după cum spune unul dintre consilierii parohiei greco-catolice.

Autorităţile maramureşene se contrazic

Zielele trecute, s-au deplasat în Vadu Izei chiar preşedintele CJ Maramureş, Alexandru Cosma şi comandantul IPJ, colonelul Anton Breban. Nu numai că cei doi au plecat aşa cum au venit, dar în anumite ziare locale au apărut chiar şi declaraţii prin care se spune, chipurile, că aceştia au fost alungaţi de peste 300 de săteni revoltaţi. Cu toate acestea, nimeni din sat nu ştia că „au fost doi domni de la Baia Mare”, după cum a declarat unul dintre consilierii parohiali greco-catolici. Preşedintele CJ Maramureş, Alexandru Cosma, a afirmat că a aflat de situaţia explozivă din Vadul Izei abia în data de 15 octombrie. Cosma spune că a încercat să oprească demolarea bisericii, dar când a ajuns la faţa locului operaţiunea de demolare era terminată. Preşedintele CJ a mai spus că nu l-a găsit pe părintele Hotico acasă. Cosma mai crede că situaţia din Vadul Izei s-ar fi putut rezolva şi fără să se ajungă la demolarea unei biserici care are peste 100 de ani. De precizat că aceeaşi poziţie a avut-o şi prefectul judeţului, Liviu Bechiş. Acesta ne-a declarat că a solicitat Ministerului Culturii oprirea lucrărilor de demolare a bisericii şi trecerea acesteia în patrimoniul istoric. În acest sens, Bechiş a făcut referire la adresa 479 din 15 octombrie 2001, primită de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, în care se solicită anularea autorizaţiei de demolare a bisericii de zid din Vadul Izei, construită în 1884. „Considerăm că biserica nouă va pune în valoare şi biserica veche şi va contribui la realizarea unui complex bisericesc care va demonstra respectul faţă de trecut şi faţă de biserică, în general. Se va propune o soluţie arhitecturală care să îmbine vechiul şi noul şi care cu certitudine va avea ca rezultat un edificiu de cult de valoare, în accepţiune europeană”, se arată în adresa Direcţiei, semnată de directorul Ioan Marchiş. Acesta a ataşat la adresa 479, autorizaţia de construire 34 din 14 aprilie 2000, a noii biserici din Vadul Izei, în care se menţionează foarte limpede că „nu se va demola biserica existentă”. De asemenea, Comisia de Avizare a Lăcaşurilor de Cult a trimis avizul nr. 47 din 16 martie 2000 către Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, în care se precizează că biserica va rămâne în picioare, iar biserica nouă se va poziţiona în spatele celei existente, la o distanţă de minimum 6 metri. Cu toate aceste avize şi adrese, CJ Maramureş emite autorizaţia de desfiinţare nr. 41 din 10 aprilie 2001. „Ca urmare a cererii adresate de Parohia Ortodoxă Vazul Izei, prin preotul paroh Vasile Hotico, CJ Maramureş autorizează executarea lucrărilor de desfiinţare a bisericii ortodoxe Vadul Izei”, se arată în documentul respectiv.

Neînţelegeri confesionale

Episcopia Română Unită a Maramureşului, prin vicarul general, a trimis o serie de adrese oficiale, atât Prefecturii de la Baia Mare, cât şi Ministerului Culturii şi Cultelor, prin care protesta împotriva demolării vechii biserici unite de la Vadu Izei, considerând că acest fapt este o agresiune împotriva greco-catolicilor şi a valorilor patrimoniului naţional, şi că este necesară oprirea acestor „acţiuni duşmănoase”. Sesizată de preotul Vişovan, Nunţiatura Apostolică de la Bucureşti trimite la rându-i o notă verbală ministrului Răzvan Theodorescu, privind demolarea acestei biserici, prin care se cerea intervenţia autorităţilor în oprirea distrugerii de către comunitatea ortodoxă a lăcaşului de cult din localitatea Vadu Izei. Preotul ortodox, Vasile Pop, de la Protopopiatul Sighet, de care aparţine parohia Vadu Izei, a fost săptămâna trecută la Bucureşti, la Ministerul Culturii şi la Patriarhie, pentru cazul bisericii dărâmate. Părintele ortodox consideră că, în acest caz, presa care a semnalat situaţia din Vadul Izei, a folosit informaţii eronate. „În primul rând, nu este adevărat că a fost dărâmată o biserică greco-catolică. Biserica în cauză este ortodoxă, conform extrasului de carte funciară. Nu se putea da autorizaţie de construcţie pentru noua biserică dacă acel loc nu ar fi aparţinut Bisericii Ortodoxe”, ne-a declarat părintele Pop. Preotul maramureşean afirmă că există o autorizaţie de desfiinţare a bisericii, datată 10 aprilie 2001, care s-a dat în baza unei expertize făcute de un expert MLPAT. „Concluziile specialistului despre lăcaşul sfintei biserici sunt clare. S-a constatat igrasie până la 3 metri, care afectează capacitatea portantă a pereţilor. Apoi, există un grad ridicat de friabilitate a pereţilor”, a spus preotul Pop. Acesta mai afirmă că noua biserică va integra biserica veche, care „nu era monument istoric, nu era monument arhitectonic, nu avea o pictură deosebită”. Biserica dărâmată este ortodoxă, iar problema acesteia este ţine de BOR. „În acest sens, noi am înaintat actele ministrului Răzvan Thodorescu, la secretarul de stat de la Culte şi la Patriarhie, direct în mâinile PF Teoctist. Secretarul de Stat de la Cultură şi Culte, Ioan Opriş, a declarat că ortodocşii au încălcat legea, prin nerespectarea autorizaţiei de construcţie prin care se specifica obligativitatea menţinerii vechiului lăcaş de cult greco-catolic, după cum e specificat şi în adresa 2063/5A a MLPAT, din 25.11.1999. În acest sens, chiar ministrul Răzvan Theodorescu declara în presă că biserica din Vadu Izei era în bună stare, motivul indicat de ortodocşi nefiind unul fondat, iar faptul că au ridicat noua construcţie a bisericii ortodoxe la mai puţin de cinci metri de cea veche denotă „o mentalitate aproape fundamentalistă”. „A pune un lăcaş ortodox în coasta bisericii greco-catolice, la 2 metri în spate – mai ales dacă exista şi alt loc de construcţie (peste drum, lângă casa parohială ortodoxă există un teren liber de aproape 1 ha – n.r), o consider o situaţie deplorabilă! (…) Apelul nostru către ierarhie şi cler este acesta: respectarea lăcaşurilor celorlalţi! Chiar dacă ele au devenit după 1948 ortodoxe, este vorba de un patrimoniu spiritual comun şi trebuie să găsim o formulă de a respecta acest patrimoniu. În cazul bisericii din Vadu Izei, ortodocşii nu au autorizaţie de demolare de la Culte”, remarca Răzvan Theodorescu.

Undeva în Maramureş

O zi obişnuită de vineri. La Vadu Izei, în Maramureş, a murit o bătrână. Îngropăciunea s-a făcut fără nici o bătaie de clopot. Lumea din sat e bulversată. Peste biserica construită în 1884 de străbunii lor a trecut buldozerul. Mulţi oameni din Vadu sunt necăjiţi că preotul Vasile Hotico e aşa de încrâncenat împotriva greco-catolicilor. Motive nu ar avea. Chiar el se trage dintr-o famile de greco-catolici. Părinţii lui, originari din Ieud (Maramureş), sunt chiar membri de vază ai comunităţii unite din sat. „Doară taică-său a fost zilele trecute pe aici, prin Vad, însă fiu-său nu a venit nici măcar să-l salute”, spune un ţăran, care a ţinut să nu-i publicăm numele. S-au făcut şi liste cu semnături, şi ale uniţilor şi ale ortodocşilor, prin care se cerea Parohiei ortodoxe să admită măcar serviciul religios alternativ, faţă de uniţi. Nici vorbă. Refuzul a fost categoric. Mulţi săteni zic că „nu-i bine ce face popa Hotico”, că prea se joacă cu cele sfinte, iar blestemele s-ar putea să-l ajungă, atât pe el, cât şi pe cei care îl ajută să dărâme biserica veche şi să construiască alta peste mormintele din „vechiul sântirim”. Mai mult, molozul rezultat din demolarea bisericii e dus cu tractorul pe malul Izei şi aruncat în grămezi. „O biserică ţâpată pe vale”, remarca o femeie din sat. Oamenii din sat se cam codeau să vorbească de biserică şi dărâmarea ei, fiindu-le oarecum frică şi de faptul că popa le-ar putea face ceva. Un bătrân de 90 de ani, pe nume Pătru Arba, credincios greco-catolic, povestea cu câtă greutate s-a făcut biserica din sat. „Mi-o zâs tata, care o lucrat la construcţia ei. Pe atunci erau puţini oameni în sat. Piatra s-o cărat cu carele trase de boi, de sus, de la Râpă. Oamenii o tras din greu să-şi facă biserica. Iar cei mai bogaţi şi-or cumpărat şi loc de veci, lângă biserică. Să aibă mormântul în sântirim. (Daniel Sârbu şi Nicolae Teremtuş)