Asa arată adevarata faţă a regimului Iliescu!

23.10.2001, Bucureşti (România Liberă) - Patriarhul Teoctist continua campania de demolare a bisericilor inceputa de Ceausescu

In timpul imperiului austro-ungar, romanii din Ardeal nu aveau voie sa-si construiasca biserici de zid (piatra), ci numai de lemn, ca sa nu dureze si sa poata fi aprinse usor (cum s-a intamplat la ultima navalire a tatarilor, in anul 1741, cand paganii au incendiat toate bisericile de lemn de pe Valea Izei)! Numai strainii aveau voie sa-si construiasca lacase de piatra pe pamantul romanesc si bisericile lor monumentale dureaza si acum, de multe secole, in centrele tuturor oraselor din Transilvania. Biserica din Vadu Izei a fost primul lacas de piatra construit de romanii greco-catolici in Maramures, intre anii 1884-1892. Au mai fost ridicate inca vreo cateva biserici de zid si prigoana impotriva romanilor i-a obligat din nou sa construiasca doar lacase de lemn. In aceste zile din primul an al mileniului trei crestin, ura unor clerici ortodocsi fata de romanii greco-catolici le-a demolat prima lor biserica de piatra din istorie. La Vadu Izei n-au fost vandalizate doar niste biete ziduri dintr-o Casa a lui Dumnezeu, ci si un capitol eroic din lupta de rezistenta a romanilor impotriva deznationalizarii cumplite la care i-a supus imperiul austro-ungar. Dar ceea ce n-au facut nici ungurii imperiului, nici comunistii sovietici au indraznit sa faca in zilele acestea fundamentalistii fara Dumnezeu din Vadu Izei. La 12 ani de la evenimentele din decembrie, in deplina libertate, fara dictatura comunista, Patriarhul Teoctist continua campania de demolare a bisericilor romanesti, inceputa pe vremea lui Ceausescu. Fara ca vreo autoritate a regimului Iliescu sa-l poata opri sau convinge ca aceasta barbarie ne indeparteaza inca o data – pentru a cata oara? – de Europa si de restul lumii civilizate! Sau poate chiar asta se doreste. Ca si mineriadele, vandalismul pagan de la Vadu Izei, care a scos tarnacoapele pe creasta zidurilor sfinte ale unui lacas al lui Dumnezeu, arata adevarata fata a regimului Iliescu si a colaboratorului lui definitiv compromis, patriarhul Teoctist!

Prima biserica de piatra construita de romanii greco-catolici din Maramures

Pe teritorul comunei Vadu Izei, Maramures, exista o singura biserica de piatra, cu hramul „Sfantul Nicolae”, ridicata de romanii greco-catolici incepand cu anul 1884. O statistica din preajma instaurarii regimului comunist in Romania atesta ca pe teritoriul parohiei Vadu Izei convietuiau 3032 greco-catolici, 112 evrei, 14 neoprotestanti si 2 ortodocsi (invatatori veniti din vechiul Regat). In anul 1948, decretul comunist nr. 358 a scos Cultul Greco-Catolic in afara legii, la ordinul Moscovei. Biserica parohiala a fost preluata de ortodocsi, impreuna cu casa parohiala, cimitirul si terenurile agricole. In 1956, in plina epoca stalinista, biserica si casa parohiala au fost intabulate pe parohia ortodoxa, dar terenurile agricole figureaza si azi in registre pe vechii proprietari greco-catolici. Doar in registre, pentru ca in realitate sunt folosite de credinciosii ortodocsi, fara ca greco-catolicii sa fi primit nimic.

In aprilie 1996, s-a reinfiintat parohia greco-catolic Vadu Izei, avandu-l ca preot pe parintele Visovan Marius, fiul lui Visovan Aurel – „Lotul Visovan” cuprinzand primii luptatori anticomunisti din Maramures, cu un spatiu special dedicat in Memorialul Sighet. Serviciile religioase ale greco-catolicilor se celebreaza intr-o casa particulara, departe de centrul comunei. Parohia greco-catolica a solicitat, in ianuarie si in mai 1997, accesul pentru doua ore in fosta ei biserica, in duminici si in sarbatori, la orice ora ar fi acceptat partea ortodoxa. Prima cerere, semnata de preotul Visovan Marius, a primit raspuns negativ, iar cea de-a doua, semnata de aproape o suta de persoane, a fost ignorata. In februarie 1997, Consiliul local Vadu Izei respinge cererea greco-catolicilor de a inchiria sala Caminului Cultural, pentru doua ore pe saptamana! Este refuzata, de asemenea, utilizarea unui spatiu al scolii din localitate.

In perioada 1997-2000, parohia ortodoxa refuza orice forma de dialog cu greco-catolicii. Desi unele familii au solicitat slujirea comuna cu preotul greco-catolic, la inmormantari si cununii, preotul ortodox Hotico Vasile a refuzat acest lucru. La inceputul anului 1999, s-a raspandit in comuna ideea construirii unei noi biserici ortodoxe, cu demolarea celei vechi, din piatra. Parohia greco-catolica protesteaza, prin demersuri oficiale, atragand atentia asupra unei asemenea aberatii. In urma acestui protest, Primaria localitatii incearca realizarea unui dialog intre cele doua culte, dar partea ortodoxa refuza categoric ideea.

Desi nu aveau autorizatie de constructie, in saptamana 19-26 septembrie 1999 ortodocsii incep construirea noului lacas, la 2 metri distanta de zidul celui vechi, astfel incat treptele bisericii ortodoxe sa cada peste altarul greco-catolic. 15 morminte sunt distruse si desi mai multi urmasi ai celor ingropati protesteaza, Consiliul Judetean nu ia nici o masura. In 6 octombrie 1999, cu mare intarziere, Primaria sesizeaza absenta autorizatiei de constructie si sisteaza lucrarile, dand parohiei ortodoxe un termen de 10 zile pentru clarificarea documentatiei. Parohia ortodoxa este amendata in 14 octombrie cu 3,5 milioane lei, dar lucrarile continua pana la caderea iernii, fara nici o grija pentru autorizatia de constructie.

Parohia ortodoxa a refuzat sa construiasca pe un alt teren oferit de Primarie si situat in centrul comunei, proiectand deliberat noua constructie la 2 metri in spatele celei vechi, pentru a o putea demola si a face sa dispara astfel obiectul revendicarii parohiei greco-catolice! Conform Legii 50, ar fi trebuit sesizata Procuratura, dar nici Primaria, nici Consiliul Judetean, nici Inspectoratul de stat in Constructii, nici Prefectura nu iau nici o masura concreta. Toate protestele greco-catolicilor la institutiile statului de drept raman fara nici un rezultat. Parohia greco-catolica solicita in instanta oprirea lucrarilor care continua fara autorizatia de constructie. Judecatoria Sighet respinge cererea! O organizatie pentru drepturile omului din Belgia introduce cazul pe Internet, o alta organizatie similara din Elvetia cere oficial presedintelui Constantinescu sa intervina. Nuntiatura Apostolica din Bucuresti trimite o nota informativa Secretariatului de Stat pentru Culte, solicitand rezolvarea situatiei.

Interventia poetei Ana Blandiana din noiembrie 1999 determina MLPAT sa nu acorde autorizatia de demolare a lacasului greco-catolic. Autorizatia de constructie va fi primita in 14 aprilie 2000, cu conditia pastrarii unei distante de minimum 6 metri intre cele doua constructii. Ministrul Nicolae Noica atrage atentia ortodocsilor asupra respectarii proiectului autorizat, pe care se mentioneaza expres: „NU SE VA DEMOLA BISERICA EXISTENTA”. Cu toate acestea, in mai-noiembrie 2000, lucrarile continua la 2 m in spatele vechiului lacas greco-catolic, fara respectarea autorizatiei. Demolarea bisericii din Vadu Izei este puternic incurajata de cei doi episcopi ortodocsi de Maramures si Satu Mare. Nici o autoritate nu intervine! In iulie 2000, parohia greco-catolica s-a adresat Consiliului Europei. In 10 aprilie 2001, Consiliul Judetean Maramures da o „Autorizatie de desfiintare” ilegala, cu incalcarea dispozitiilor guvernamentale, ale MLPAT si Cultelor, care au specificat ca vechea biserica nu se demoleaza!

Din acest moment, lucrurile se precipita si toate demersurile in extremis ale Ministerului Culturii si Cultelor, Prefecturii, Consiliului Judetean, Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National etc., care avertizeaza parohia ortodoxa din Vadu Izei sa opreasca vandalismul, nu sunt luate in seama de demolatorii preotului ortodox. Si astfel, buldozerul, tarnacoapele si rabele au desavarsit demonica distrugere a unei case romanesti a lui Dumnezeu! (Ion Zubascu)