„The Demolition Man” se-ntoarce
25.10.2001, Bucureşti (Ziua) - Prin ianuarie 1990, amicul Sorin Dumitrescu (care cu putin timp inainte imi trimisese o scrisoare de suflet cu o exceptionala analiza a nuvelei mele „Spovedania”) m-a rugat sa semnez, alaturi de alti intelectuali, un apel adresat, daca nu ma-nsel, Sinodului Bisericii Ortodoxe, in care se sugera schimbarea din fruntea umilitei institutii a Patriarhului Teoctist, care pe atunci se retrasese sa-si rumege pacatele la Manastirea Sinaia alaturi – de cine credeti? – de „duhovnicul” Securitatii, publicistul atomic Arthur Silvestri. Convins ca si Biserica Ortodoxa, ca de altfel toate celelalte structuri majore ale Romaniei, trebuie sa se reinnoiasca, am semnat cu draga inima. Ei, intre timp lucrurile „au evoluat”, Patriarhul – pre numele lui civil, Arapasu – s-a intors cu forte proaspete in fruntea turmei de drept-credinciosi si nici amicul Sorin Dumitrescu n-a mai insistat. Toate bune si frumoase, a venit si Papa, ne-am „ecumenizat” s.a.m.d. Atata doar ca, vorba poporului, naravul din fire n-are lecuire. Naravul demolarii, fireste. Caci cum altfel ne-am explica faptul ca, azi, in comuna Vadu-Izei din Maramures, in ciuda tuturor demersurilor intreprinse de Ministerul Culturii si Cultelor, de Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriale, de Prefectura Maramures, a fost daramata PRIMA BISERICA ROMANEASCA DIN PIATRA RIDICATA PE ACESTE MELEAGURI? Ridicata in plina stapanire maghiara intre 1884-1892 de – ati ghicit! – greco-catolici. Pretextul a fost construirea unei noi biserici ortodoxe, pentru inaltarea careia Primaria locala a si repartizat, de altfel, un teren corespunzator. Dar daca nu moare si capra vecinului, n-are nici un haz. Asa ca vechiul locas a fost demolat. „The Demolition Man” s-a-ntors.
Nu m-as mira deloc ca Prea-Nefericitul Teoctist sa ceara pentru amplasarea constructiei Marii Catedrale a Neamului spatiul pe care astazi sta, tematoare si modesta, Catedrala Sf. Iosif. (Ioan GROSAN)
