Dumnezeu – regizorul misterios şi invizibil din spatele scenei

31.10.2001, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a împrumutat astăzi limbajul teatrului – o pasiune de-a sa din tinereţe – pentru a-l prezenta pe Dumnezeu ca „regizorul misterios şi invizibil” care se mişcă „în spatele scenelor” din istoria omenirii. „Certitudinea acţiunii providenţiale a lui Dumnezeu este o sursă de speranţă pentru credincios, care ştie că se poate baza pe prezenţa Sa constantă”, a spus Sfântul Părinte.

În timpul Audienţei generale, Papa s-a adresat celor 12.000 de pelerini veniţi în Piaţa San Pietro. Reflectând asupra capitolului 45 din Cartea lui Isaia, Papa a continuat seria sa de un an de zile de meditaţii asupra Psalmilor şi a cântărilor din Liturghia Orelor.

Sfântul Părinte şi-a început discursul spunând că Dumnezeu se revelează pe Sine, „deşi rămâne ascuns în impenetrabilitatea misterului Său”. „Nici un gând nu îl poate cuprinde”, a mai spus Papa. „Omul poate doar să îi contemple prezenţa, prosternându-se în adoraţie, descifrând urmele Sale în univers.”

„Dumnezeu intervine în istorie, chiar dacă acest fapt nu se vede imediat”, a continuat Sfântul Părinte. „Se poate spune că El este `în spatele scenelor`. El este regizorul misterios şi invizibil care respectă libertatea creaturilor Sale, dar în acelaşi timp mânuieşte firele evenimentelor lumii.”

În aceasta stă speranţa credinciosului, a adăugat Sfântul Părinte. „De fapt”, a spus el, „actul creaţiei nu este un episod care se pierde în negura timpruilor, ca şi cum lumea, după acele începuturi, ar trebuie să se considere abandonată. Dumnezeu în mod constant dă viaţă creaţiei care a ieşit din mâinile Lui.”

„Prin definiţie, Dumnezeu este doar Unul”, a spus Papa. „Nimic nu se poate compara cu El. Totul este subordonat Lui. De aici vine respingerea idolatriei.” Idolatria în timpurile noastre este reală „în atitudinea prin care oamenii şi obiectele sunt considerate ca valori absolute, până acolo încât îl înlocuiesc pe Dumnezeu”, a spus Papa în încheiere.