Dilema ortodoxă de la Nicula
03.11.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Episcopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului nu recunoaşte autenticitatea icoanei făcătoare de minuni de la Nicula. Aceasta era concluzia unui articol publicat în 1938, în săptămânalul „Renaşterea”, oficiosul eparhiei clujene. Acum mai bine de 60 de ani, ortodoxia din Ardeal nega faptul că, la Nicula, mănăstirea „uniaţilor” (expresia peiorativă folosită de ortodocşii la adresa greco-catolicilor), s-ar afla adevărata icoană a Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. „Baza pelerinajului de la Nicula”, articol apărut în acea vreme sub semnătura lui Iosif E. Naghiu, preciza clar că „cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană. Icoana adevărată a fost făcută de un ortodox şi, în urma lăcrimării, a fost dusă la Biserica Universităţii din Cluj, unde se vede şi astăzi (…) Amănunte şi mai importante din cari reiesă că icoana a fost făcută de un ortodox, iar acum e la Cluj (la Nicula nefiind decât o copie) găsim şi în Istoria liceului romano-catolic din Cluj 1579-1898, (astăzi liceul teoretic „Istvan Bathory” – n.r.), p.59-59, de dr. C. Erdely.” Pe acest considerent, că adevărata icoană făcătoare de minuni de la Nicula s-ar afla la Cluj, Naghiu se întreaba atunci: „Cum se face că uniaţii merg în pelerinaj la o pseudo-icoană a celei făcătoare de minuni?”
Şi atunci, precum şi astăzi, încă se mai discută în anumite cercuri, din domeniul istoriei artei, despre autenticitatea icoanei de la Nicula. Oricum, greco-catolicii din perioada interbelică, şi nu numai, au certificat faptul că icoana ce se afla la Nicula (adică cea pe care, din păcate, ortodocşii de astăzi au modificat-o), este cea originală. Cea din Biserica Universităţii din Cluj (a Piariştilor sau a Iezuiţilor), precum şi cea care se afla în biserica Calvaria din Cluj-Mănăştur, sunt de fapt doar copii după originalul de la Nicula. Punct de vedere împărtăşit astăzi şi de către conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Cluj, precum şi de stăreţia de la Nicula, prin persoana Arhimandritului Dumitru Cobzaru. El sublinia în ultima publicaţie („Nicula – monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului”, apărută în 1998 cu binecuvântarea Arhiepicopului Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului), după o serie de argumentări privind statutul celor trei icoane puse în discuţie (cea de la Nicula, cea din parohia Cluj-Mănăştur şi cea din biserica clujeană a Piariştilor), că „icoana Maicii Domnului de la Nicula nu a fost transportată la Cluj până în secolul XX şi vom vedea condiţiile transferării ei la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului (după 1948, când a fost interzisă Biserica greco-catolică, iar mănăstirea Nicula a fost preluată de către ortodocşi – n.r.)”.
Astfel, dacă în perioada interbelică, sub episcopatul lui Nicoale Colan, ortodocşii de la Cluj se îndoiau serios de autenticitatea icoanei făcătoare de minuni de la Nicula şi de sensul pelerinajelor greco-catolicilor la această mănăstire, astăzi, sub episcopatul Arhiepiscopului Bartolomeu Anania, sunt ferm convinşi de autenticitatea ei (chiar după modificările substanţiale intervenite la repictarea făcută în 1990-1991). Cine şi când a spus adevărul? (Daniel SÂRBU)
