Legea Cultelor – proiect eşuat

03.11.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Biroul pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat al SUA a publicat de curând raportul internaţional privind libertatea religioasă. La capitolul rezervat României, încă din primul paragraf, se specifică restricţiile la care sunt supuse minorităţile religioase, atât din partea autorităţilor locale, cât şi a clerului ortodox. În recunoaşterea libertăţii religioase, asigurată de Constituţia din 1992, mai sunt încă multe inadvertenţe în ceea ce priveşte aplicarea ei. De asemenea, se mai afirmă că, deşi în general există un climat amiabil între diverse grupuri religioase, „Biserica Ortodoxă Română a arătat o oarecare ostilitate faţă de Bisericile non-ortodoxe şi a criticat prozelitismul agresiv al protestanţilor, neo-protestanţilor şi al altor grupuri religioase, pe care respectiva Biserică le califică în mod repetat ca fiind `secte`. Opoziţia Bisericii Ortodoxe Române în restituirea proprietăţilor religioase către alte culte, cu deosebire a bisericilor greco-catolice, rămâne o problemă”. Raportul face o analiză amplă şi competentă a situaţiei religioase din ţara noastră, fiind structurat pe patru secţiuni.

În ceea ce priveşte „Demografia religioasă” (prima secţiune), raportul menţionează cele 15 culte recunoscute oficial, precum şi câteva grupuri religioase care sunt încă nerecunoscute oficial, dar care activează în România. În text se specifică faptul că, la ultimul recensământ din 1992, mulţi cetăţeni greco-catolici, mai ales din Transilvania, au fost intimidaţi în procesul de recenzare de a-şi declara proporia religie. Deşi au fost număraţi doar 223.327 de greco-catolici, Biserica Română Unită nu recunoaşte această cifră, care nu corespunde realităţii. În 1999, se estima din partea acestei Biserici că greco-catolicii din România ar fi de 750.000 de persoane. În cadrul celei de a doua secţiuni, „Statutul libertăţii religioase”, Departamentul de Stat american constată cu surprindere că în România mai persistă decrete, în vigoare, datând din vremea regimului comunist. Este dat dreptexemplu decretul 177 din 1948, care „permite statului un control considerabil asupra vieţii religioase”. Din punct de vedere tehnic, nici unul dintre articole nu a fost abrogat, se specifică în textul oficial. Înregistarea oficială a oricărui alt cult religios (nerecunoscut oficial) în România este practic imposibilă, după cum consideră Secertariatul de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, datorită faptului că legislaţia nu a fost reactualizată în acest domeniu. De exemplu, ortodocşii de rit vechi, mormonii, Martorii lui Iehova nu au reuşit să se înregistreze în mod legal, precum culte recunoscute oficial. Deşi Curtea Supremă a dat verdictul de recunoaştere a cultului iehovist, ca fiind unul creştin, Ministerul Culturii şi Cultelor refuză recunoaşterea sentinţei, fapt pentru care a trebuit să plătească o amendă penală de 500 lei pe zi, până în 9 mai 2001.

În raport se precizează şi faptul că, deşi proiectul Legii Cultelor a fost respins în februarie 2000, autorităţile l-au repropus un an mai târziu în aceeaşi formă – vehement contestată de toate minorităţile religioase vizavi de discriminarea făcută în favoarea majoritarilor ortodocşi. În cadrul paragrafului privind „Restricţii religioase”, autorităţile par să nu înţeleagă conceptul de prozelitism religios. Deşi noul guvern, condus de Adrian Năstase, nu mai face diferenţe între cultele recunoscute şi cele nerecunoscute în ceea ce priveşte construcţia lăcaşurilor de cult, aprobările sunt la cheremul unei comisii care decide „oportunitatea” construirii sau nu a imobilului respectiv. Preoţii ortodocşi se opun vehement anumitor manifestaţii religioase ale altor culte (exemplu, în care sacerdoţii BOR au incitat populaţia împotriva unor evenimnete organizate de Bisrica Adventistă). Unui director de şcoală din Târgu Neamţ, deoarece este iehovist, i s-a cerut să demisioneze, în urma presiunilor exercitate de către parohul ortodox din localitate.

În ceea ce priveşte problema retrocedărilor, raportul specifică că Biserica Greco-Catolică a avut mai puţin succes decât toate celelalte grupuri în recâştigrea proprietăţilor. Faptul că în Banat, respectiv în Eparhia unită a Lugojului, retrocedările vechilor biserici greco-catolice au fost posibile datorită Mitropolitului ortodox al Banatului, IPSS Nicolae Corneanu, ierarhul de la Timişoara a fost marginalizat de Sfântul Sinod de la Bucureşti, se menţionează în textul raportului. în cadrul „secţiunii „Atitudini sociale” se specifică agresiunile unor preoţi ortodocşi asupra mormonilor (în Piteşti, Bucureşti). Legile nu sunt repsectate în ceea ce priveşte aplicarea sentinţelor judecătoreşti în punerea în posesie a proprietăţii unor imobile câştigate în instanţă (cazul greco-catolicilor din Bixad, care stau şi azi cu hârtia în mână, ortodocşii refuzând eliberarea vechii mănăstiri). Raportul semnalează faptul că se continuă publicarea de articole anti-semite, se încearcă reabilitarea mareşalului Antonescu. Trei cărţi scrise de un diacon ortodox, pentru uzul şcolar, despre secte şi ecumenism, conţin idei anti-semite, profasciste şi anti-ecumenice. În finalul raportului, se subliniază rezerva şi obiecţiile guvernului american faţă de proiectul Legii cultelor. (Daniel SÂRBU)