Bradul şi ieslea – reprezentări ale Crăciunului

21.12.2001, Vatican (ZENIT) - Este o falsă dilemă a crede că trebuie să alegem între un brad de Crăciun şi o iesle, explică Radio Vatican pe pagina sa web www.radiovaticano.org. Contrastul dintre ieslea „creştină” şi bradul „păgân” (sau cel puţin agnostic) este, de fapt, o interpretare modernă care nu are nimic de a face cu originile acestor reprezentări.

„Bradul de Crăciun provine din străvechiul cult păgân al vegetaţiei, dar a fost încreştinat mult mai devreme decât ieslea”, explică staţia de radio a Vaticanului. „Sursa celor două tradiţii este aceeaşi: scenetele liturgice”, se adaugă. „În special în Germania în Evul Mediu, scenetele sacre de Crăciun reprezentau întreaga istorie a mântuirii, de la păcatul original la Întrupare. Ele începeau cu un pom al binelui şi al răului, din care Adam şi Eva luau clasicul măr”.

„În Ajunul Crăciunului un pom veşnic verde era aşezat în piaţă sau în biserică şi împodobit cu mere şi turte deoarece, potrivit unei tradiţii populare, crucea Calvarului fusese făcută din acelaşi lemn al păcatului, şi din `felix culpa` a lui Adam a venit mântuirea”, continuă să explice Radio Vatican. În timp, merele au fost înlocuite de globuri colorate, iar turtele de biscuiţi. În final, decorarea era completată cu lumini de Crăciun.

Tradiţia plasează originile ieslei în Ajunul Crăciunului din anul 1223, în Greccio, când Sf. Francisc de Assisi a pregătit o peşteră din pădure pentru o reprezentare sacră, „vie”, a Crăciunului. Totuşi, încă din secolul al II-lea existau sculpturi ale Pruncului Isus în iesle, ale Preasfintei Fecioare, şi ale celor trei magi, pe sarcofage, vase sacre, şi picturi în biserici.