Activitatea laicilor nu poate să substituie lipsa de vocaţii la preoţie
14.02.2002, Vatican (ZENIT) - Principalul motiv al lipsei de vocaţii este scăderea credinţei în rândul oamenilor, a spus astăzi Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul întâlnirii cu preoţii din Dieceza sa de Roma. „Ştim că scăderea numărului de vocaţii într-o Dieceză sau într-o naţiune este adesea consecinţa unei slăbiri a intensităţii credinţei şi a fervorii spirituale”, a spus Papa în timpul tradiţionalei întâlniri cu clerul roman de la începutul Postului.
Sfântul Părinte s-a referit în particular la criza de vocaţii care a urmat după Conciliul Vatican II, o problemă care este încă evidentă în Occident. La nivel global, criza este însă depăşită, mulţumită compensării pe care o aduce numărul mare de vocaţii din Africa, America Latină şi din unele ţări asiatice, după cum o dovedesc cifrele din Anuarul Pontifical 2002.
„Nu trebuie să ne liniştim spunându-ne că lipsa de vocaţii la preoţie poate fi compensată de creşterea angajamentului apostolic al laicilor, sau că este voia Providenţei pentru a încuraja creşterea importanţei laicilor”, a avertizat Papa Ioan Paul al II-lea. „Dimpotrivă, cu cât sunt mai mulţi laici care doresc să îşi trăiască vocaţia baptismală cu generozitate, cu atât este mai mult nevoie de prezenţa şi activitatea specifică a miniştrilor hirotoniţi”, a continuat Sfântul Părinte.
Suveranul Pontif a mai spus că nu intenţionează să nege dificultăţile care crează obstacole, „într-o bună parte a lumii vestice, în faţa unui răspuns pozitiv la chemarea Domnului”. Papa Ioan Paul al II-lea a explicat că pentru tineri a devenit dificil să „îşi asume planuri mari de viaţă, care presupun un angajament”, şi mai mult, să răspundă „unui plan de iubire” al lui Dumnezeu. De aceea Papa a chemat la un „mai mare angajament comun, care îi provoacă pe laici, preoţi şi călugări, şi constă în redescoperirea acelei dimensiuni a credinţei noastre conform căreia viaţa însăşi, întreaga viaţă umană, este rodul chemării lui Dumnezeu, şi nu se poate împlini în mod pozitiv decât răspunzând la această chemare”.
La sfârşitul discursului său, Papa Ioan Paul al II-lea a amintit de grija sa pentru seminar, atunci când era Arhiepiscop de Cracovia. El a spus că seminarul trebuie să fie „lumina ochilor” Episcopului. „Sper că toţi Episcopii Romei, care vor veni după mine, şi toţi Episcopii lumii vor menţine acest principiu şi se vor uita cu speranţă spre această `pupilla oculi`. Fie ca vocaţiile să nu lipsească!” a exclamat la final Papa.
