Învierea ne ajută să înţelegem plăcerea, spune predicatorul papal

22.03.2002, Vatican (ZENIT) - Biserica trebuie să „evanghelizeze plăcerea şi bucuria”, care pentru oameni par a fi duşmane lui Dumnezeu, a spus predicatorul papal în ultima sa meditaţie dinaintea Săptămânii Sfinte. Ca în fiecare dintre vinerile Postului Mare, Papa Ioan Paul al II-lea şi colaboratorii săi din Curia Romană s-au oprit astăzi pentru a asculta meditaţia susţinută de pr. Raniero Cantalamessa pe tema „Faţa celui Înviat”.

Faţa lui Cristos nu este suficient contemplată, uneori din cauza unei anumite tradiţii care concentrează „perioada intensă” de iniţiative pastorale şi celebrări rituale în Postul Mare, a spus predicatorul casei papale. Un astfel de Post duce la un dezavantaj, a spus călugărul capucin. „Avem oportunitatea de a evangheliza şi de a ne sfinţi prin suferinţă”, dar „bucuria” nu este suficient evanghelizată, s-a plâns el.

Există riscul ca temele Patimilor să predomine faţă de cele ale Învierii – cum ar fi „bucuria şi atmosfera de sărbătoare”, a adăugat călugărul. În primele secole de creştinism, înainte de instituirea Postului Mare, Paştile erau timpul privilegiat pentru Sacramente, cateheză şi Liturghie, a spus pr. Cantalamessa.

„În lumea de astăzi înţelegem tot mai mult că a evangheliza plăcerea şi bucuria nu este mai puţin important decât a evangheliza durerea”, a spus el. Aceasta „îi face pe tineri – şi nu numai pe ei – să se gândească la Dumnezeu ca la un duşman al bucuriei, să creadă că cu Dumnezeu orice plăcere, orice sărbătoare, orice explozie de bucurie este un păcat”, a continuat el. Nimic nu este mai departe de adevăr, a insistat predicatorul papal. Mormântul gol este tocmai imaginea acelei aspiraţii umane pentru plăcere, aşa cum o înţelege Dumnezeu.

„Învierea lui Cristos este afirmarea supremă a faptului că la sfârşitul vieţii nu se află suferinţa şi renunţarea, ci bucuria şi plăcerea. Isus a rupt lanţul plăcerii care generează suferinţă şi l-a înlocuit cu suferinţa care generează plăcere”, a explicat capucinul. „Astfel, bucuria are ultimul cuvânt, nu suferinţa”, a încheiat el. „Există o mare nevoie să facem ca faţa Celui Înviat să strălucească înaintea ochilor contemporanilor noştri!”