Pastorala de Paşti 2002 a Arhiepiscopului Jakubinyi Gyorgy

28.03.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - „Sărbătoarea Învierii Domnului ne reaminteşte din nou de despărţirea dintre Biserici: Biserica occidentală sărbătoreşte Învierea Domnului la 31 martie, iar Biserica orientală după calendarul vechi, numai la 5 mai. (…) Serbarea Paştelui liturgic ar fi mai frumoasă dacă toţi creştinii împreună ar sărbători în aceeaşi zi. Dovada creştinătăţii noastre ar fi mai credibilă pentru întreaga lume pentru că ar corespunde rugăciunii lui Isus din seara de Joia Mare: `Ca toţi să fie una, după cum Tu, Tată, în mine eşti şi eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca să creadă lumea că Tu m-ai trimis` (Ioan 17, 21). Dar până când reuşim, cu ajutorul Sfântului Duh, să sărbătorim împreună Învierea Domnului, să ne reînnoim în suflet cu ocazia sfintelor sărbători. În acest sens trebuie să ne trăim unitatea la nivelul comunităţii, familiei şi personal. În aceasta constă adevărata trăire în suflet a sărbătorii Învierii Domnului. (…) De reînnoirea comunităţii aparţine şi participarea fiecăruia, la nivelul său, atât în viaţa comunităţii bisericeşti, cât şi în viaţa societăţii. Acolo trebuie reprezentate principiile creştineşti. Numai atunci va învia poporul creştin când va avea reprezentanţi creştini făuritori de legi. De aceea i-am rugat pe fraţii noştri creştini cu ocazia alegerilor să-şi dea votul celui care respectă legile lui Dumnezeu şi ale Bisericii. V-am mai rugat ca la recensământ să ne mărturisim credinţa şi apartenenţa religioasă. Numai cel ce-şi mărturiseşte credinţa la nivel de comunitate şi societate poate serba cu adevărat sărbătorile de Paşti. (…) Familia este cea mai mică celulă a societăţii civile. (…)

Sărbătoarea de Paşti este o bună ocazie de reînnoire a creştinătăţii şi în cadrul familiei. Trăirea comună a credinţei în familie, rugăciunea comună în familie, participarea comună a familiei la Sfânta Liturghie, o bună spovedanie şi Sfânta comuniune (minimul cerut de Biserică) – toate acestea îmbunătăţesc supravieţuirea şi unitatea familiilor. În final, trebuie spus că reînnoirea comunităţii şi a familiei porneşte de la reînnoirea de sine, fără asta e imposibilă. Dragă Frate, dragă Soră, trebuie să iei în serios credinţa de Paşti, pentru că fără aceasta vom fi oamenii cei mai nenorociţi, după spusele Apostolului Paul (1 Cor 15, 12-20). Dar Cristos a înviat şi ne-a mântuit pe noi. Martoră este Biserica noastră de 2000 de ani. Viaţa mea creştină trebuie să facă vizibilă `mântuirea`. (…) Aceasta este misiunea apostolică cu cel mai mare succes. Dacă în jurul meu creez o atmosferă creştinească, atunci rolul meu în familia mea, la locul de muncă, în societate va fi de trimis al lui Cristos cel înviat. (…) Aceasta este esenţa vieţii creştine.”