Accente fundamentaliste in inalta ierarhie ortodoxa romana

01.04.2002, Bucureşti (România Liberă) - La peste 12 ani de la rasturnarea regimului comunist, totalitar si ateu, Patriarhia noastra continua sa considere actul de forta al autoritatilor staliniste de la Bucuresti din 1948 (prin care incorpora in BOR pe cei aproape doua milioane de greco-catolici) ca o masura fireasca de reunificare a credinciosilor romani. Ar urma ca Biserica Romano-Catolica sa reincorporeze Bisericile Protestante, care s-au desprins din ea, ca totul sa intre in „normalitate”, potrivit acestei teorii dambovitene! Nici un regret sau durere crestineasca pentru victimele actului de forta comunist! Prelati greco-catolici de inalta probitate morala, alte mii de credinciosi nu circumstantiaza satisfactia BOR, care a celebrat „jubileul” asa-zisei unificari, preacinstind meritele „patriarhului rosu” al momentului, Justinian Marina.

In primele saptamani ale anului 1990, vicarul patriarhal de atunci, astazi arhiepiscop de Targoviste, imi inmana – pe cand lucram la minister – o brosura editata in acele zile de Patriarhie (tradusa in limbi straine), cu rugamintea de a fi transmisa prin Ministerul Afacerilor Externe ambasadelor noastre, spre difuzare in strainatate. S-ar fi putut imagina ca brosura isi propunea sa prezinte o reevaluare a punctului de vedere ortodox, dupa indelungata convietuire cu comunismul ateu, in spirit autocritic potrivit, de ispasire a unor atitudini colaborationiste, de complicitate pasiva la daramarea unor biserici, o redefinire a mesajului ortodox. Brosura insa, primul mesaj postdecembrist al Patriarhiei, infiera renasterea Bisericii Greco-Catolice, catalogata ca antiromaneasca, nepatriotica si nelegitima. Din fericire, MAE nu a dat curs pornirilor necrestinesti ale unor prelati ortodocsi, care nu digerasera rasturnarea comunismului. Astazi, ei raman inca incremeniti in trecut!

Inversunarea cu care ierarhia ortodoxa se opune convietuirii firesti a credinciosilor ortodocsi si greco-catolici, departe de a se atenua, continua sa tulbure pacea interna, aruncand o umbra nedorita asupra eforturilor Romaniei de integrare europeana. Exemplul luminos pe care-l ofera Banatul, in acest domeniu, este elocvent, in sensul mesajului de toleranta crestina al Mitropolitului Nicolae Corneanu.

Cu putin timp in urma, un grup de oameni necajiti din comuna Mihalt, judetul Alba, greco-catolici reprezentand pe cei 868 de coreligionari din localitate (potrivit recensamantului din 1992), manifestau in fata Departamentului Cultelor si a Senatului, solicitand sprijin pentru retrocedarea bisericii si a casei parohiale (nefolosita de peste doua decenii). Un preot ortodox din aceeasi comuna, dominat de porniri talibane, se opune unui act de dreptate si asmute alti consateni usor manevrabili sa predice ortodoxismul cu bata si injuriile. Evenimente similare, chiar mai violente, au loc concomitent la Ocna Mures, tot in „ograda” arhiepiscopului Andrei Andreicut de Alba Iulia, care – daca ar crede in Dumnezeu – ar iubi si toleranta crestina. Nici arhiepiscopul Bartolomeu Anania din Cluj, care fiind in SUA cu decenii in urma considera ca principala sarcina a ortodoxismului din exilul romanesc era sa combata anticomunismul, nu incurajeaza buna intelegere intre comunitatile ortodoxe si greco-catolice din Transilvania, convins fiind ca hotararea divino-comunista din 1948 a fost corecta!

In timp ce inaltii ierarhi ii incurajeaza fatis pe preotii fundamentalisti sa atate spiritele si pornirile ostile greco-catolicilor, patriarhul Teoctist cere imperios Justitiei sa lase retrocedarea bisericilor respective in seama „intelegerii” dintre forurile religioase. Care intelegere se desfasoara prin daramari de biserici greco-catolice (Ceausescu nu a murit!), ciocniri sangeroase in biserici si la portile lor, intr-o atmosfera de „spiritualitate si civilizatie” cum „sta bine” unei tari care doreste sa fie integrata in Europa! Dar imaginea tarii, problematica NATO si UE nu-i sensibilizeaza peste masura pe unii prelati ortodocsi, care spera ca noul recensamant va consemna decesul celor mai multi greco-catolici, fiind batrani (asa se exprima recent la TV un asemenea prelat).

Noul mileniu gaseste Biserica Ortodoxa Romana confruntata cu aceleasi porniri de intoleranta confesionala si de redefinire a mesajului si chemarii sale intr-o societate moderna, deschisa spre largi prefaceri spirituale si structurale, incompatibila cu intoleranta de orice natura. (George Baltac)