Îndurarea divină este izvorul păcii autentice

07.04.2002, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. „Pacea să fie cu voi!” Astfel îi salută Isus pe discipoli în pasajul evanghelic de astăzi, care închide Octava Pascală. Acest salut îşi găseşte un ecou deosebit de profund în spiritele noastre în acest timp, dată fiind persistenţa îngrijorătoare a confruntărilor din Ţara Sfântă. Tocmai de aceea am cerut tuturor fiilor Bisericii să se unească astăzi într-o implorare unanimă şi insistentă a păcii.

   Pacea este un dar al lui Dumnezeu. Creatorul însuşi a scris în inimile oamenilor legea respectului vieţii: „De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său”, este scris în cartea Facerii (9,6). Când peste tot împrejur domină logica nemiloasă a armelor, numai Dumnezeu poate să îndrepte din nou inimile spre gânduri de pace. Numai El poate da energiile care sunt necesare pentru eliberarea de ură şi de setea de răzbunare, şi pentru urmarea drumului negocierilor pentru a ajunge la înţelegere şi pace.

   Cum să uităm faptul că israelienii şi palestinienii, urmând exemplul lui Avraam, cred într-un Dumnezeu unic? Către El, cel pe care Isus ni l-a descoperit ca un Tată milostiv, se înalţă astăzi rugăciunea din inimă a creştinilor, care repetă cu Sf. Francisc de Assisi: „Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale”.

   În acest moment, gândurile mele se îndreaptă în particular către comunităţile franciscană, greacă-ortodoxă, ortodoxă armeană, care trăiesc momente dificile în Bazilica Naşterii. Îi asigur pe toţi de rugăciunea mea constantă.

2. Liturghia de astăzi ne invită să găsim în Îndurarea divină izvorul acelei păci autentice pe care ne-o oferă Cristos cel înviat. Rănile Domnului înviat şi glorios constituie semnul permanent al iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru omenire. Din acestea izvorăşte o lumină spirituală, care luminează conştiinţele şi revarsă în inimi mângâiere şi speranţă.

   Isuse, am încredere în Tine!, repetăm în acest ceas complex şi dificil, ştiind că avem nevoie de acea Îndurare Divină pe care cu mai bine de o jumătate de secol în urmă Domnul i-a manifestat-o cu atâta generozitate Sfintei Faustina Kowalska. Acolo unde încercările şi dificultăţile sunt mai aspre, invocarea către Domnul Înviat să fie mai insistentă, iar implorarea darului Spiritului Său Sfânt, izvor de iubire şi pace, să fie mai din inimă.

3. Să încredinţăm această rugăciune a noastră Mariei de care mâine, în sărbătoarea liturgică a Buneivestiri, ne vom aduce amite în mod special. Misterul conceperii lui Isus în sânul Fecioarei prin lucrarea Spiritului Sfânt ne aminteşte faptul că viaţa umana, asumată de Cristos, este inviolabilă încă din prima clipă. Contemplarea misterului ne îndeamnă să ne reînnoim angajamentul de a iubi, accepta şi servi viaţa. Un angajament care îi uneşte pe credincioşi şi pe necredincioşi, deoarece „apărarea şi promovarea vieţii nu sunt monopolul
   nimănui, ci datoria şi responsabilitatea tuturor” (Evangelium vitae 91).

   Fie ca Fecioara, Maica Îndurării, care la anunţul Îngerului a conceput Cuvântul întrupat, să ne ajute să respectăm întotdeauna viaţa şi promovăm unanim pacea.