Dumnezeu preferă să salveze, nu să condamne

24.04.2002, Vatican (ZENIT) - Dialogul dintre Dumnezeu şi oameni întâmpină dificultăţi datorită păcatului, dar „ultimul cuvânt” al lui Dumnezeu nu este niciodată „judecată şi pedeapsă, ci iubire şi iertare”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea în timpul audienţei generale de astăzi, dedicată Psalmului 80 [81]. Psalmul este binecunoscut pentru tonul afectuos cu care Dumnezeu caută iubirea oamenilor: ” Ascultă, poporul Meu… de Mă vei asculta pe Mine”.

Papa şi-a continuat seria de meditaţii asupra psalmilor şi cântărilor din Vechiul Testament. Psalmul ales astăzi cuprinde două elemente cheie. Pe de o parte este „darul divin al libertăţii, care a fost oferit Israelului asuprit şi nefericit”. Textul biblic face referire la eliberarea poporului evreu din sclavia Egiptului, dar în acelaşi timp este un simbol al eliberării depline pe care Dumnezeu o oferă fiecărui bărbat sau femeie, a explicat Papa.

Celălalt element decisiv al acestui Psalm este acela că „religia biblică nu este un monolog solitar al lui Dumnezeu”, a subliniat Sfântul Părinte. „În schimb, ea este un dialog, un cuvânt urmat de un răspuns, un gest de iubire care cere acceptare”, a spus Papa. „Mai presus de toate, Domnul invită [pe Israel] la respectarea fidelă a primei porunci, fundamentul întregului Decalog, şi anume, credinţa în unicul Domn şi Mântuitor, şi respingerea idolilor”, a subliniat Papa Ioan Paul al II-lea.

„Din păcate, Dumnezeu asistă cu amărăciune numeroasele infidelităţi ale lui Israel”, a spus el. „Drumul prin deşert, la care face aluzie Psalmul, este plin de aceste acte de rebeliune şi de idolatrie, care au atins un punct culminant în reprezentarea viţelului de aur.”

Ultima parte a Psalmului are un ton melancolic, a arătat Sfântul Părinte. „Această melancolie, totuşi, este inspirată de iubire şi este legată de o dorinţă vie de a copleşi cu bunuri Poporul Ales” a subliniat Papa, reamintind promisiunile de fericire pe care Dumnezeu le-a făcut lui Israel. „Domnul caută evident să obţină convertirea poporului său, un răspuns de iubire sinceră la iubirea Sa generoasă.”

Această relaţie de iubire, a spus Papa Ioan Paul al II-lea, dând Psalmului o interpretare creştină, îşi găseşte împlinirea în mântuirea adusă de Cristos. „Aşa cum se întâmplă întotdeauna în istoria mântuirii, ultimul cuvânt în dialogul dintre Dumnezeu şi poporul păcătos nu este niciodată judecată şi pedeapsă, ci iubire şi iertare”, a spus Papa. „Dumnezeu nu doreşte să judece şi să condamne, ci să mântuiască şi să elibereze omenirea de rău”, şi Liturghia este „locul privilegiat pentru a auzi apelul divin la convertire şi la reîntoarcerea la îmbrăţişarea lui Dumnezeu”, a încheiat el.