Biserica Ortodoxă atacă la baioneta

15.05.2002, Bucureşti (Evenimentul zilei) - Sinodul Mitropolitan al Ardealului, intr-o declaratie de presa, trimisa, ieri, la redactie, ia pozitie fata modul in care „recrudescenta unor tensiuni intre ortodocsii si greco-catolicii din doua mici localitati transilvane”, este „intretinuta artificial prin proteste zgomotoase si slujbe demonstrative in piete publice”. Considerind ca este vorba despre o „radicalizare a pretentiilor revendicative” a greco-catolicilor, precum si despre o „exploatare abuziva a momentului politic in care Romania se pregateste sa adere la structurile euro-atlantice”, ierarhii Sinodului Mitropolitan „se simt obligati” sa intervina cu o serie de lamuriri.

Inalte fete bisericesti semneaza declaratia

In declaratia semnata de catre Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeala, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Andrei, Episcopul Oradiei, Ioan, Episcopul Maramuresului si Satmarului, Justinian, Episcopul Covasnei si Harghitei, Ioan, Episcopul vicar al Sibiului, Visarion Rasinareanu, Episcopul vicar al Clujului, Irineu Bistriteanu, Episcopul vicar al Clujului, Vasile Someseanul, Arhiereul vicar al Oradiei, Petroniu Salajanul, Arhiereul vicar al Maramuresului, Iustin Sigheteanu si adoptata de Episcopul Aradului, Timotei si Episcopul Caransebesului, Laurentiu, „ale caror eparhii au aceleasi probleme”, se considera ca se da dovada „fie de ignoranta, fie de rea credinta” atunci cind se sustine ca „o buna parte a romanilor din Transilvania s-au unit cu Roma, in 1700, din proprie initiativa, de buna voie si nesiliti de nimeni”, si nu datorita faptului ca „foamea si umilinta i-au constrins pe iobagii de atunci sa adopte religia stapinului imperial din Viena”.

Calcule cu credinciosi

Recunoscind desfiintarea abuziva din 1948 a Bisericii Greco-catolica de catre dictatura comunista, Sinodul considera ca „singura alternativa a credinciosilor greco-catolici a fost aceea de a reveni in Biserica de care fusesera despartiti in 1700”. „Din cei 1834 de preoti ai lor – se arata in declaratia de presa, 235 au fost aruncati in inchisori, unde au suferit impreuna cu cei 1888 de preoti ortodocsi”. Faptul ca „o buna parte” dintre cei care au suferit in inchisorile comuniste „au ramas, ca ortodocsi, in fruntea pastoritilor lor, iar ceilalti si-au parasit enoriasii si s-au angajat in alte indeletniciri”, este recunoscut de catre Sinod ca fiind o constringere.

Facind o comparatie cu situatia de la 1948 a Bisericii Greco-Catolica (1.644.000 de credinciosi) cu cea de la recensamintul din 1992 (223.000 de credinciosi), Sinodul concluzioneaza ca „marea majoritate a romanilor ardeleni au inteles ca daca de-a lungul a trei secole au fost siliti de doua ori sa-si schimbe religia, de data aceasta, in climatul libertatilor democratice, nu mai admit nici un fel de constringere”, ca, „in fiecare parohie care a trecut prin aceasta experienta, ortodocsii de astazi sint greco-catolicii de ieri, iar greco-catolicii de ieri nu erau altceva decit ortodocsii de alaltaieri”. Deci, „acelasi locas de cult” a fost folosit de „aceiasi oameni, parintii sau urmasii lor”, proprietara de drept, in viziunea Sinodului, fiind comunitatea si nu apartenenta confesionala. Cu toate acestea, „in dispretul acestor realitati, Biserica Greco-catolica a intreprins, inca din 1990, o vasta campanie de «recuperare» a tuturor lacasurilor de cult pe care le avea in 1948”. Pentru aceasta, declara Sinodul, „a apelat la metoda constringerilor, apelind la autoritatile statale, fie ca acestea se numesc parlament, guvern, prefectura, primarie, politie sau, mai ales, justitie”.

In continuare, facind un calcul al numarului de lacase de cult pe numar de credinciosi („2.600 de biserici in 1948 la 1.644.000 de credinciosi, adica un locas de inchinare pentru 640 de inchinatori”) si comparindu-l cu situatia actuala („350 de biserici, din care 150 preluate de la ortodocsi si 200 constructii noi, pentru cei 230.000 de credinciosi, adica un locas de inchinare pentru 660 de inchinatori), Sinodul considera ca „e limpede, proportional, Biserica Greco-Catolica si-a refacut situatia din 1948, avind numarul de biserici care-i este necesar”. „In aceste conditii, a continua sa revendici, prin justitie sau prin alte mijloace, biserica unei comunitati integral sau majoritar ortodoxe, tradeaza tentativa de a cosntringe comunitatea sa adopte, ca in 1700, religia stapinului, ceea ce este inadmisibil intr-un stat de drept”.

Sperante de impacare

In ce priveste „tema mult incriminatelor demolari de biserici greco-catolice”, aceasta „campanie” a fost contracarata de o ancheta proprie a Sinodului, rezultatul ei ducind la concluzia ca „este un fapt normal”, la fel cum pe ruinele vechilor biserici ortodoxe, la 1700, s-au construit biserici greco-catolice deoarece „vechea biserica a imbatrinit, s-a degradat, nu mai corespunde gusturilor noi, sau, pur si simplu, a ramas prea mica in raport cu cresterea comunitatii”. De fapt, in viziunea Sinodului, „aceasta zgomotoasa campanie era menita sa pregateasca terenul psihologic pentru lovitura-surpriza din 3 ianuarie 2002: revendicarea, direct, pe cale juridica, a Minastirii Nicula, precum si tentativa de a opri, tot prin justitie, amplele lucrari de rectitorire incepute in primavara anului 2001, al caror centru este biserica cea noua”.

Un alt calcul pe care-l face Sinodul in declaratie este acela al numarului de contribuabili la bugetul de stat. Ajungind la concluzia ca ortodocsii contribuie cu mult mai mult la acest buget decit greco-catolicii, „preotilor si credinciosilor ortodocsi din parohiile ardelene le este greu sa admita ca sint hartuiti, umiliti si injuriati pe banii lor”.

In concluzie, declara Sinodul, „nici noi nu cerem nimic altceva decit ca fiecarui cetatean roman sa i se respecte dreptul si libertatea optiunii religioase”. „Optiunea religioasa este un exercitiu democratic care impune incetarea oricaror tentative sau actiuni de cosntringere, de orice natura si de oriunde ar veni, inclusiv ademenirile neloiale, amenintarile, presiunile mediatice si recursul la justitie”.

In finalul declaratiei de presa, Sinodul isi „exprima speranta” ca, la intilnirea din toamna acestui an, se vor gasi „solutii pentru o impacare sincera, motivata si durabila, o reconciliere care, in mod sigur, va contribui la relansarea dialogului dintre Bisericile Ortodoxe si Biserica Romano-Catolica”. (Editia de Transilvania)