„Împăcaţi-vă cu Dumnezeu”, îndeamnă Episcopul Aurel Percă

27.07.2002, Toronto (Catholica) - Vineri, 26 iulie 2002, PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, a susţinut cea de a doua cateheză a sa pentru tinerii din România participanţi la a XVII-a Zi Mondială a Tineretului din Toronto, Canada. Tema catehezei din această zi a fost: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5,20), tema generală a zilei de vineri fiind reconcilierea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, sesiunea catehetică de dimineaţă pregătindu-i pe tineri în mod special pentru celebrarea personală a Sacramentului Reconcilierii.

În prima parte, Episcopul Aurel a vorbit despre faptul că „Creştinii sunt chemaţi la o viaţă bazată pe reconciliere”. Deoarece orice creştin este supus ispitelor şi cade adesea în păcat, „Biserica, din porunca lui Cristos, predică şi practică pocăinţa în viaţă şi în liturgie, pentru ca creştinii să se convertească şi să se împace cu Dumnezeu. Îndemnul la reconciliere, la împăcare, la convertire răsună în fiecare pagină a Sfintei Scripturi… Vocaţia omului la reconciliere, la împăcarea cu Dumnezeu nu este numai un cuvânt, nu este un strigăt… Acestă chemare este o acţiune! O acţiune născută din profunzimea iubirii Tatălui şi a Fiului.”

În continuare, Episcopul auxiliar de Iaşi le-a descris tinerilor „Lumea şi omul în căutarea împăcării”. „Caracteristica dominantă a epocii noastre pare să fie aceea a tensiunilor şi diviziunilor”: tensiuni şi diviziuni în interiorul familiilor, al diferitelor grupuri sociale şi economice; tensiuni care se abat asupra unor popoare, care se ridică unele împotriva altora; şi tensiuni şi diviziuni care contaminează şi lumea religioasă. Episcopul a arătat că „rădăcina cea mai profundă a multor rele care se abat asupra omului” este „păcatul, adică un rău pe care omul îl săvârşeşte liber înaintea lui Dumnezeu”.

În acest context, PS Percă a vorbit despre semnificaţia împăcării şi a penitenţei. „Dumnezeu, fidel planului Său de prietenie cu creaturile Sale, a luat iniţiativa împăcării cu omenirea, arătându-se milostiv şi gata să ierte. Dumnezeu s-a împăcat cu omenirea în Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat. Acum şezând la dreapta Tatălui, Cristos vrea ca opera de împăcare – reconciliere – să continue între oameni. De aceea a făcut din apostolii Săi miniştri ai împăcării.”

În situaţia de astăzi, Biserica are misiunea de a oferi un răspuns de speranţă şi de mântuire, pe care o îndeplineşte proclamând „vestea cea bună” a împăcării. „Este o invitaţie urgentă, un apel urgent la credinţă, o chemare la deschiderea inimii la acţiunea lui Dumnezeu care singur poate opera împăcarea în lumea divizată şi în omul înstrăinat de Dumnezeu, de sine şi de fraţi, cu scopul de a recrea omul nou şi de a instaura `civilizaţia iubirii`.”

În ultima parte a catehezei sale, Preasfinţitul a vorbit despre „Penitenţa: răspunsul omului la reconcilierea lui Dumnezeu”. Acest răspuns „cere `convertirea`, adică o schimbare de direcţie, o schimbare practică în modul de a trăi, la rândul său rod şi semn al unei schimbări interioare de mentalitate (metanoia).” Convertirea „este întoarcere la Dumnezeul cel viu şi adevărat, întoarcerea `fiului risipitor` la tatăl care aşteaptă totdeauna”. Episcopul a încheiat spunându-le tinerilor: „Biserica este aşadar semn şi instrument al împăcării. Ea continuă să repete şi să lanseze îndemnul: `În numele lui Cristos: vă rugăm, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!` Şi o realizează prin Sacramentul Spovezii sau al Penitenţei”.