PS Petru Gherghel despre evenimentul de la Durău

22.09.2002, Iaşi (Catholica) - Situl Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (www.ercis.ro) a publicat sâmbătă un interviu cu PS Petru Gherghel, luat de decanul de Iaşi, pr. Iosif Dorcu. Îl preluăm şi noi integral. Interviul este pe tema recent încheiatului colocviu ecumenic internaţional, desfăşurat între 17 şi 19 septembrie la Durău, şi organizat de Mitropolia ortodoxă Moldovei şi Bucovinei în colaborare cu Episcopia catolică de Iaşi.

– Preasfinţite, observ că de la Durău v-aţi întors cu un entuziasm deosebit. Consideraţi că aici, la această întâlnire cu episcopii ortodocşi, a fost un adevărat moment de comuniune?
– Da, m-am întors cu un entuziasm particular, dar nu entuziasmul meu trebuie luat în seamă în primul rând, ci entuziasmul celorlalţi, care au trăi cu adevărat un moment deosebit. Îl putem numi un moment unic, pentru că nu a mai fost şi nici nu am auzit măcar să se fi petrecut un asemenea eveniment, în afară de dialogul dintre ortodocşi şi greco-catolici, dar pe alte teme. De data aceasta iniţiativa a avut un scop precis şi s-a discutat despre o misiune, care este cea mai înaltă în Biserică, adică despre misiunea episcopului. Am observat că toată lumea a fost de părere că această misiune este cu adevărat fundamentală în Biserică, şi, mai ales, în Biserica ce intră acum într-un nou mileniu. Gândesc ca este o mare perspectivă dătătoare de noi speranţe.

– Pe stema episcopală a Preasfinţiei voastre se poate citi o expresie-angajament: Ut unum sint (Ca toţi să fie una). Credeţi că acest dialog de la Durău a fost un moment important în decursul episcopatului Preasfinţiei voastre?
– Eu m-am străduit să avem mai multe asemenea evenimente care să corespundă cu emblema şi cu intenţia mea în episcopat. Aceasta a fost, desigur, una dintre cele mai înalte întâlniri care încearcă să pună în practică dorinţa mea care este şi dorinţa Domnului nostru Isus Cristos. Am ţinut mult ca această întâlnire să aibă loc la noi în Moldova. Dacă la început era limitată doar la câţiva episcopi, pe parcurs ea s-a lărgit la un număr mult mai mare, şi m-am bucurat că nimeni nu s-a dat înapoi în faţa greutăţilor care s-au ivit. Eu personal consider că este o mare realizare. Dar mai vreau să spun că nu este de fapt numai ideea şi propunerea mea; eu m-am asociat cu mare bucurie la iniţiativa pe care a lansat-o arhiepiscopul de Padova, Antonio Mattiazzo, şi mitropolitul de Iaşi, Înalt Preasfinţitul Daniel. Meritul meu ar fi că am susţinut pe toate căile ca această întâlnire să aibă loc. Ea constituie prima etapă pentru că va urma, cu siguranţă, o altă întâlnire.

– Cu ce impresie au plecat de la Durău episcopii străini, mai ales cei din Grecia?
– Bucuria noastră a fost mare că la această întâlnire, la care au participat episcopi romano-catolici, greco-catolici din România şi din Italia; au participat şi alţi episcopi din Biserica Ortodoxă. Pe lângă cei din România au fost prezenţi şi doi ierarhi din Grecia, o surpriză pentru noi toţi şi l-aş putea numi chiar un eveniment. Şi ei s-au exprimat că pentru prima dată au participat la o asemenea întâlnire. Au apreciat şi s-au bucurat că au fost prezenţi alături de alţi episcopi la acest dialog dintre episcopi şi despre episcopi. Consider, cu adevărat, că şi ei s-au întors cu un gând poate schimbat în atitudinea lor. Chiar s-a spus că la ei ar fi aproape imposibil un asemenea dialog, dar se pare ca nişte zori se ivesc şi în acele părţi.

– Aveţi cunoştinţă despre evenimente similare care s-au petrecut în alte ţări?
– N-aş spune că nu au mai fost iniţiative şi nu mai sunt încercări (mă gândesc la dialogul care s-a deschis între Biserici), dar o întâlnire de asemenea amploare şi cu aşa impact nu am auzit să fi avut loc. Eu personal mă bucur că a avut loc în România şi chiar aici în Moldova. O consider, din partea lui Dumnezeu, ca o favoare, ca un dar şi sper ca acest dar să producă roade mai departe.

– Să înţeleg că această întâlnire ar trebui repetată?
– S-a discutat mult despre asta şi s-a scris şi în Comunicatul final. Entuziasmul tuturor episcopilor s-a văzut clar, a fost evident. Chiar m-a impresionat faptul că mulţi dintre episcopii ortodocşi (erau numeroşi cei din generaţia mai tânără) au apreciat foarte mult misiunea pe care o îndeplineşte un episcop catolic într-o ţară cum este Italia, referindu-mă în mod deosebit la arhiepiscopul Antonio Mattiazzo, dar şi la ceilalţi, desigur. Ca atare, ei au dorit şi şi-au exprimat speranţa unei alte întâlniri. S-a şi fixat, de fapt, o întâlnire viitoare, care, probabil, va fi în Italia. Sperăm, aşa acum s-a şi discutat, să fie organizată la Padova şi aşteptăm programările. Eu cred că toată lumea este interesată de astfel de iniţiative. Mă mai bucur să spun că toţi au văzut în această iniţiativă un preambul la întâlnirea la cel mai înalt nivel, atât de mult aşteptată: vizita la Vatican a Preafericitului Părinte Teoctist ca răspuns la vizita Sfântului Părinte în România. Iată că această vizită va avea loc îndată, în luna octombrie. Noi ne-am bucurat să considerăm această întâlnire a noastră ca un fel de avanpremieră a acestei vizite atât de aşteptată şi atât de importantă.

– Preasfinţite, vă mulţumesc!