Pr. Petru Tocănel – primul rector al Institutului Teologic Franciscan din Roman
05.10.2002, Roman (Catholica) - Simpozionul internaţional încheiat ieri la Roman l-a avut în centru pe pr. Petru Tocănel, primul rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Pe baza materialul trimis pentru Catholica de preotul franciscan Victor-Emilian Dumitrescu, vă prezentăm câteva informaţii din viaţa regretatului franciscan de la moartea căruia se vor împlini în acest an 10 ani.
Pr. Petru Tocănel s-a născut în ziua de 3 noiembrie 1911 la Bărticeşti, judeţul Neamţ. În anul 1926 a intrat în Ordinul Franciscanilor Conventuali, absolvind cursurile gimnaziale şi liceale la Hălăuceşti şi la Beiuş. La terminarea noviciatului, la 20 iulie 1932, a făcut la Săbăoani profesiunea simplă, şi în ziua de 20 august 1935, profesiunea solemnă la Luizi-Călugăra. Tot aici şi-a terminat studiile de filozofie şi teologie (1934-1938) în cadrul Colegiului „Sfântul Bonaventura”, iar în ziua de 4 aprilie 1937 a fost sfinţit preot.
Imediat după hirotonire, a fost trimis la Roma unde a obţinut: doctoratul în teologie (1944) la Universitatea Pontificală a Ordinului Franciscanilor Conventuali „San Bonaventura”, cu teza „Gli antichi vescovadi latini della Moldavia e della Valacchia”; doctoratul în utroque iure (1943) la Universitatea Pontificală Laterană cu teza istorico-juridică „De organisatione Ecclesiae Romenae Orthodoxae”; diploma specială în dreptul oriental antic (1944), după absolvirea întregului curs de specializare (1939-1942) cu teza „De episcopatus officii amissione per renuntiationem et translationem in iure ecclesiastico orientali”; diploma de avocat rotal (1944), după frecventarea cursului de specializare (1940-1943) la Sacra Rota Romana, tribunalul bisericesc suprem al Bisericii Catolice; diploma în paleografie şi diplomatică (1942) la Arhivele Statului în Roma.
Printre activităţile ştiinţifice se numără 105 comentarii de legi şi documente ecleziastice, 54 studii juridico-canonice şi istorice, 15 cărţi editate şi nenumărate cursuri, 105 teze de doctorat în drept canonic şi în utroque iure pe care le-a condus personal, peste 200 de voturi şi sentinţe pentru dicasteriile Curiei Romane, numeroase articole şi referate, majoritatea publicate în revista „Apollinaris”, pe care a condus-o pentru mulţi ani ca prodirector (1971-1978) şi director (1978-1981). A fost cofondator şi membru al „Societé des Eglises Orientales”. Printre cărţile publicate am aminti doar „Storia della Chiesa in Romania”, proiectată pentru 10 volume, dintre care numai două au fost publicate în 1960.
Activitatea academică şi-a desfăşurat-o ca profesor de morală şi drept canonic (1944-1948), precum şi profesor de drept public bisericesc (1948-1966) la Universitatea Pontificală „San Bonaventura” din Roma; profesor de drept oriental antic, drept bizantin şi papilorogie juridică (1946-1974), metodologie istorico-juridică (1946-1981), norme generale ale CIC (1955; 1957-1981) în cadrul Universităţii Pontificale Laterane, fiind şi decan al Facultăţii de Drept Canonic între 1960-1963; în sfârşit profesor de drept canonic oriental la Universitatea Pontificală Urbaniană din Roma (1952-1981).
În cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali a avut două mandate de asistent general al Ordinului în perioada 1954-1960, fiind şi preşedintele Comisiei Juridice de Revizuire a Constituţiilor Ordinului; de asemenea, prorector (1947) şi apoi rector şi guardian (1948-1954) al Colegiului Roman de Studii Superioare alla „Vigna”. În cadrul Curiei Romane a fost consultor la toate Congregaţiile Sfântului Scaun, judecător în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, iar între 1963 şi 1965 a participat ca expert la Conciliul Vatican II.
Provincia Franciscanilor Conventuali din România îi datorează pr. Tocănel, pe lângă onoarea pe care a făcut-o acesteia şi Ordinului, şi faptul de a fi fost primul rector (1991-1992) al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan de Grad Universitar din Roman şi de a fi donat acestuia o bibliotecă de circa 33.000-35.000 de volume. În ziua de 1 decembrie 1992, pr. Petru a fost chemat la Tatăl şi a fost înmormântat în cimitirul Verano din Roma.
