Cei doi Papi ai Conciliului, după 40 de ani şi 16 documente
09.10.2002, Vatican (ZENIT) - Congresul internaţional inaugurat în această seară la Universitatea Pontificală din Lateran se doreşte o reflecţie asupra rolului Papilor Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea. Evenimentul se va încheia vineri, 11 octombrie, ziua aniversară a deschiderii marii adunări ecumenice din 1962.
Mons. Rino Fisichella, Rectorul Universităţii; prof. Philippe Chenaux, directorul Centrului de Studii şi Cercetări asupra Conciliului, organizatorul Congresului; Mons. Pasquale Macchi, Secretarul particular al Papei Paul al VI-lea; Prof. Andrea Riccardi, istoric, au amintit figurile celor doi mari Pontifi. Timp de trei ani, de la 11 octombrie 1962, şi până la 8 decembrie 1965, Conciliul Vatican II a reunit, de-a lungul celor patru sesiuni ale sale, aproximativ 2.400 de Părinţi conciliari, printre care Arhiepiscopul de Cracovia, Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, care nu a încetat să pună în practică învăţăturile acestuia în Biserica Universală, aşa cum a făcut odinioară la Cracovia.
Din 16 documente elaborate, 4 sunt „constituţii”, dogmatice (ex. Lumen Gentium, asupra Bisericii) sau pastorale (ex. Gaudium et Spes, despre Biserică în lumea contemporană), 9 sunt „decrete” (ex. Presbyterorum ordinis, despre slujrea şi viaţa preoţilor), 3 sunt „declaraţii” (ex. Nostra Aetate, despre Biserică şi religiile necreştine). Primul document care a fost adoptat este constituţia dogmatică despre Liturgie „Sacrosantum Concilium” (4 dec. 1963).
Bilanţul şedinţelor de lucru este de 136 „adunări” generale, reprezentând timpul a 2.212 intervenţii orale şi 4.361 scrise. În ce priveşte participanţii, media generală a fost de 2.200. Printre ei, 242 de prelaţi au murit în timpul conciliului, dintre care 12 erau Cardinali. La Conciliu au participat şi 460 de experţi, dintre care 235 preoţi diecezani, 45 iezuiţi, 42 dominicani, 15 franciscani, şi 123 membrii din alte ordine sau congregaţii religioase. Printre aceşti experţi se afla pe atunci şi un tânăr teolog, pr. Joseph Ratzinger; dar şi Karl Rahner s. j., Yves Congar, o.p., şi René Latourelle, s.j.
Lucrările Conciliului au fost urmărite şi de un număr de 104 „observatori”, delegaţi sau vizitatori ai Bisericilor şi comunităţilor necatolice, printre care şi fondatorul mişcării budiste japoneze.
