Răspunsul Bisericii din India legat de grupurile fanatice

29.10.2002, Bombay (ZENIT) - Dialogul Bisericii din India se concretizează într-un dialogul bazat pe fapte concrete, adică pe predicarea unei credinţe întemeiată pe fapte, conform declaraţiei arhiepiscopului de Bombay, Cardinalul Ivan Dias. Într-un interviu publicat în ultimul număr al revistei `Città Nuova`, Cardinalul a abordat situaţia creştinismului din ţara sa – marcată în ultimii ani de violenţă -, şi evanghelizarea în Asia.

– Biserica catolică din India s-a aflat în aceşti ultimi ani în faţa unui hinduism violent. Cum reacţionează Biserica?
– Hinduismul a fost mereu deschis tuturor valorilor fără a se interesa de originea lor. Fără îndoială, niciodată nu au lipsit grupurile mici de fanatici care nu au acceptat în general această filosofie. În momentul de faţă, aceste minorităţi hinduse vor să facă în India aşa cum s-a făcut în timpul independenţei Pakistanului, din 1947, când s-a pretins ca India să se transforme într-o ţară hindusă. Sunt propuse teorii false, precum că înainte de ajunge creştinismul aici, toţi erau hinduşi… Aceste grupuri, prin violenţă şi alte mijloace, încearcă să-şi impună punctul de vedere.

A trebuit să facem faţă acestor grupuri mai ales în ultimii trei ani, de când s-a dezlănţuit o anumită violenţă împotriva creştinilor. În fond, se merge pe o filosofie particulară conform căreia în fiecare ţară să fie o singură religie. Acţiunea sa violentă este împotriva etosului poporului indian şi împotriva părinţilor fondatori precum Gandhi, Nerhu, care au vrut să proclame un stat laic, cu drepturi legale pentru toate religiile. Au cerut chiar să fie protejate minorităţile prin norme speciale: libertatea religiei, libertatea educaţiei, libertatea de asociere…

– În acest context de nesiguranţă, care este situaţia dialogului interreligios din India?
– Există atât în episcopat cât şi la nivel diecezan iniţiative vrednice de laudă. Pe plan local, acest dialog este important, deoarece la nivelul Conferinţei Episcopale nu se pate vorbi de un dialog interreligios, ci de unul cu puterea publică.

S-ar putea spune că există, în general, o deschidere din partea necreştinilor, deoarece Biserica este „catolică” într-un mod deosebit şi mărturiseşte universalitatea prin operele sale. Astfel, nu este vorba atât de credinţa practicată, cât de credinţa pusă în practică şi care dialoghează. De exemplu, Maica Tereza care-i iubeşte, îi primeşte pe toţi, pentru hinduşi este un exemplu concret, aşa cum sunt în alte părţi creştinii care lucrează cu leproşii.

Acest lucru deranjează grupurile fanatice. Acum doi ani l-au ars de viu pe un misionar protestant care lucra cu leproşii, pretextând că făcea convertiri. Şi i-au omorât, de asemenea, şi pe cei doi copii ai acestuia. În ciuda acestor fapte, soţia şi fiica lui continuă să trăiască în India şi-şi continuă munca. Aceasta este o mărturie.

Există două tipuri de dialog: intelectual, la nivel de idei, şi practic, care se realizează muncind împreună. Nu trebuie şi nu vrem să ne ascundem identitatea noastră: cel care ne motivează să facem ceea ce facem, atât în spitale cât şi în şcoli sau în operele sociale, este Cristos.

– Care este cel mai bun mod de a dialoga şi de a-şi păstra propria identitate?
– Să învăţăm să predicăm cu faptele. De exemplu, primul cuvânt rostit de soţia australianului protestant asasinat a fost un cuvânt de iertare. Acestea sunt gesturi care arată că urmăm cu adevărat Evanghelia: „Iubiţi pe duşmanii voştri”. Şi chiar ţinând deschise şcolile, permiţând accesul celor care nu aparţin tradiţiei noastre religioase, se realizează o evanghelizare indirectă în care ne prezentăm aşa cum suntem.

– Papa a declarat că secolul al XXI-lea va fi un secol al evanghelizării Asiei.
– Sunt mai mult ca sigur. Dificultăţile sunt un semn bun. În Asia, Biserica este prezentă în procent de 3% din totalul populaţiei, deşi 14% din episcopatul mondial se află în Asia, precum şi 33% din novici şi novice, 25% dintre persoanele consacrate, 10% dintre preoţii diecezani…

Cuvintele Sfântului Părinte sunt o profeţie care se împlineşte. India este a patra Conferinţă Episcopală din lume. În Vietnam Biserica este puternică, deşi suferă. În Coreea de Sud Biserica înaintează repede, ca şi în Indonezia; peste tot abundă vocaţiile, ca şi în India, unde sunt 23.000 de preoţi şi 80.000 de persoane consacrate. Pe viitor trebuie să ne concentrăm atenţia asupra carităţii, deoarece valorile lumii pătrund uşor în modul nostru de a fi şi ne degradează.