Libertatea religioasă se bucură de mai multă atenţie în lume

06.11.2002, Roma (ZENIT) - Conform unui congres de experţi organizat săptămâna trecută de Kirche in Not, „în problema libertăţii religioase, care în anii trecuţi părea să fie rezervată în mod exclusiv apelurilor Papei Ioan Paul al II-lea, se constată un oarecare interes din partea opiniei publice”.

Acest punct de vedere, exprimat la Radio Vatican de către preşedintele secţiunii italiene a Kirche in Not, Attilio Tamburrini, a fost sprijinit de experţi care au vorbit despre congres. Printre experţi se aflau Arhiepiscopul Attilio Nicora, noul preşedinte al Administraţiei patrimoniului Sfântului Scaun; Giorgio Filibeck, din partea Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace; şi Massimo Introvigne, director al Centrului European pentru Studii asupra Noilor Religii.

Kirche in Not, o asociaţie de drept pontifical, finanţează proiecte în ţări unde Biserica este în dificultate. Începând din 1998, Kirche in Not a publicat un „Raport anual asupra libertăţii religiei în lume”, un document detaliat care a devenit un punct de referinţă pentru organizaţiile pentru drepturile omului, pentru jurnalişti şi misionari, şi alţii.

Întâlnirea din acest an, care a avut loc la Domus Carmelitana din Roma, a subliniat importanţa critică a libertăţii religioase, „test al respectării tuturor celorlalte drepturi”, aşa cum a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea cu diferite ocazii. „Acolo unde există libertate religioasă, pot fi respectate şi celelalte drepturi umane; acolo unde lipseşte, şi celelalte vor fi violate”, a afirmat Tamburrini.

Congresul a arătat că, în plus faţă de ţările unde comunismul supravieţuieşte încă – precum în China, Vietnam, Corea de Nord şi Cuba – libertatea religioasă este privită astăzi ca un „drept strămoşesc” în alte două sectoare cheie: în unele ţări musulmane şi post-comuniste. În unele ţări musulmane, ” Shariah-ul (legea islamică) este legea supremă a statului”, a continuat Tamburrini. Acest lucru îi obstrucţionează pe credincioşii altor religii.

O altă problemă priveşte republicile din jurul fostei Uniuni Sovietice şi sateliţii ei, „unde persistă o mentalitate care consideră dreptul la libertatea religioasă ca pe o concesie, adică, este nevoie de o autorizaţie (guvernamentală) pentru practicarea libertăţii religioase”.

Întrebarea fundamentală pusă de congres a fost: Ce este de făcut, în faţa ţărilor care violează acest drept fundamental? Tamburrini a sugerat ca cetăţenii obişnuiţi să-i îndemne pe reprezentanţii lor să analizeze respectarea libertăţii religioase din ţările partenere înainte de a stipula înţelegeri contractuale cu astfel de naţiuni. „Dar omul de pe stradă are o altă armă – votul. Ar trebui să le cerem direct acest angajament candidaţilor”, a subliniat el.

„Oricum, cred că cea mai bună armă este informaţia”, a adăugat Tamburrini. „Criticarea (nedreptăţilor religioase) duce la un rezultat clar. În cele mai multe ţări multe guverne vor să arate opiniei publice mondiale că ei nu sunt `oameni răi` „.