Religiozitate de sticla, Icoane din lumea taranului roman
14.11.2002, Bucureşti (România Liberă) - „Botezul Domnului”, „Maica Indurerata”, „Intrarea in Ierusalim”, „Punerea in Mormant”. „Invierea”, „Iisus si viata de vie”, „Adam si Eva”, „Judecata de Apoi”, „Sfantul Gheorghe”, „Sfantul Nicolae”, „Sfantul Haralambie”, „Sfintii Petru si Pavel”… sunt temele catorva dintre icoanele cuprinse in expozitia „Religiozitate de sticla, Icoane din lumea taranului roman” ce reprezinta, alaturi de o parte a manuscriselor lui Picu Patrut, pristolnice, izvoade etc., Muzeul Taranului Roman (MTR) la Muzeul Muntelui din Torino (Italia). Expozitia va fi deschisa pana pe 26 ianuarie 2003, insa in ultima zi a lui noiembrie 2002 va avea loc o manifestare internationala cu tema „L`Immaginario religioso delle terre alte. Forme, pratiche, testimonianza” (Imaginarul religios pe alte meleaguri. Forme, practici, marturii”, insotita de simpozionul „Religiozita di vetro, Icone del mondo contandino romeno” – acelasi titlu purtandu-l si catalogul expozitiei – la care vor participa Georgeta Rosu, Magdalena Molnar Andreescu de la MTR si Ligia Fulga de la Muzeul Etnografic din Brasov.
Catalogul contine texte si imagini despre mestesugul picturii pe sticla, o prezentare a mesterilor si a zonelor din care provin, un calendar cu sarbatorile ortodoxe, urmat de scurte prezentari ale temelor ilustrate. De la Georgeta Rosu, curatorul expozitiei, am aflat ca „… inceputurile picturii pe sticla din Transilvania dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea si, atat prin tehnica, dar si ca moment al aparitiei, se inscriu in fenomenul amplu, central-european care se manifesta la vremea aceea. Tehnica picturii pe sticla s-a grefat in aceasta parte a teritoriului romanesc pe un fond ancestral de arta taraneasca nealterat de nici o influenta urbana, pe arta taraneasca de cea mai pura esenta, facand astfel din icoanele taranesti romanesti o creatie individuala a mesterului ridicat dintre tarani, dar si una specific nationala. (…) Fiind destinat taranilor si fiind lucrata de ei, icoana pe sticla din Transilvania „s-a servit” de un limbaj cunoscut de popor, de simbolurile si codurile sale plastice, traducand mesajul credintei ortodoxe in graiul oamenilor simpli care asteptau de la ea alinare si ocrotire”. (Luana Duschka)
