Continuă drumul spre unitatea deplină cu Biserica luterană

17.11.2002, Vatican (ZENIT) - Biserica catolică continuă drumul spre deplina uitate cu Biserica luterană, a arătat Papa Ioan Paul al II-lea, sâmbătă 15 noiembrie, la Vatican, în timpul audienţei acordate unei delegaţii luterane din dieceza norvegiană de Nidaros. Norvegia îl sărbătorea, de fapt, pe patronul ei Sfântul Olaf (995-1030).

„Intenţionăm – a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea – să promovăm drumul de reconciliere. Declaraţia comună asupra Doctrinei Justificării dintre Federaţia luterană mondială şi Biserica catolică, semnată în 1999, deschide calea spre o mărturie comună mai intensă. Acest lucru ne apropie de unitatea deplină şi vizibilă care este scopul dialogului nostru”.

Această declaraţie a fost semnată la Augsburg la 31 octombrie 1999. Papa Ioan Paul al II-lea a amintit călătoria sa apostolică în Norvegia, din 1989, şi celebrarea ecumenică organizată cu această ocazie în catedrala din Nidaros şi din Trondheim, în prezenţa aceluia care era pe-atunci episcopul luteran al oraşului, Kristen Kyrre Bremer, predecesorul lui Finn Wagle, prezent ieri dimineaţă la audienţa Papei.

Această călătorie, a subliniat Papa, „a fost semnul unor nou şi mai profunde relaţii ecumenice stabilite între noi”. Aceste relaţii au fost aprofundate şi mai mult în 1993, cu ocazia celebrării de către comunităţile catolice şi luterane din ţară a 150 de ani de aniversare a întoarcerii Bisericii catolice în Norvegia. „Fie ca Domnul să sprijine eforturile noastre pentru a grăbi dezvoltarea unei colaborări mai largi”, a spus în încheiere Ioan Paul al II-lea.

Sfântul Olaf (995-1030) a fost fiul regelui Harald. După o tinereţe de corsar, urmând obiceiurile scandinave ale epocii, a primit botezul la Rouen, în 1010. În 1013, l-a ajutat pe regele englez Ethelred să lupte împotriva danezilor. Devenit rege al Norvegiei, în 1015, la moartea tatălui său, pe când nu avea decât douăzeci şi unu de ani, Olaf Haraldsson al II-lea a reinstaurat regatul şi a impus creştinismul. A chemat misionari, în special englezi, pentru a evangheliza regatul său. Însă a fost înlăturat de la tron de Knud cel Mare, partizan al vechiului cult păgân, şi a trebuit să plece în exil în 1028. A fost ucis în bătălia de la Stikelstad (Stockholm), şi de atunci a fost venerat ca un erou naţional şi un sfânt. Norvegienii văd în el campionul independenţei ţării. Olaf este adesea reprezentat cu un simbol al carităţii sale: un coş cu hrană, de exemplu.