Întreaga noastră viaţa trebuie să fie un „advent”

18.12.2002, Vatican (Catholica) - Conform datelor furnizate de Prefectura Casei Pontificale, în anul 2002 au participat peste 400.000 de persoane la audienţele generale ale Papei Ioan Paul al II-lea, din zilele de miercuri, desfăşurate în Piaţa Sfântul Petru sau în Aula Paul al VI-lea.

În 24 de ani de pontificat, Sfântul Părinte a întâlnit în timpul audienţelor generale aproximativ 17 milioane de persoane, în 1.064 de audienţe. Audienţa generală de astăzi a fost ultima din acest an, iar Suveranul Pontif a dedicat-o reflecţiei asupra apropiatei Sărbători a Naşterii Domnului.

1. În acest timp de Advent ne însoţeşte invitaţia profetului Isaia: „Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: ‘Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru. El va veni şi ne va mântui” (Isaia 35,4). Aceasta devine mai insistentă o dată cu apropierea Crăciunului, îmbogăţindu-se cu îndemnul de a pregăti inima pentru a-l primi pe Mesia. Cel aşteptat de neamuri va veni cu siguranţă şi va mântui pe toţi oamenii.

   În Noaptea Sfântă vom evoca din noi naşterea sa la Betleem, vom retrăi într-un fel emoţiile păstorilor, bucuria şi uimirea lor. Vom contempla împreună cu Maria şi Iosif slava Cuvântului care s-a făcut trup pentru răscumpărarea noastră. Ne vom ruga pentru ca toţi oamenii să primească viaţa cea nouă pe care Fiul lui Dumnezeu a adus-o în lume luând firea noastră omenească.

2. Liturgia din Advent, impregnată de constante apeluri la aşteptarea plină de bucurie a lui Mesia, ne ajută să conştientizăm deplina valoare şi semnificaţie a misterului Crăciunului. Nu este vorba doar de comemorarea evenimentului istoric, care a avut loc acum mai bine de două mii de ani într-un orăşel din Iudeea. Este necesar mai degrabă să înţelegem că întreaga noastră viaţă trebuie să fie un ‘advent’, o aşteptare vigilentă a venirii definitive a lui Cristos. Pentru a ne pregăti sufletul să îl primească pe Domnul care, aşa cum spunem în Crez, va veni într-o zi să judece pe cei vii şi pe cei morţi, trebuie să învăţăm să recunoaştem prezenţa lui în evenimentele vieţii de zi cu zi. Atunci Adventul este, ca să spunem aşa, un antrenament intens care ne orientează în mod definitiv spre Acela care a venit deja, care va veni şi care continuă să vină.

3. Cu aceste sentimente se pregăteşte Biserica să contemple extaziată, peste o săptămână, misterul Întrupării. Evanghelia relatează zămislirea şi naşterea lui Isus, şi enumeră multe circumstanţe providenţiale care au precedat şi au învăluit un eveniment atât de minunat: vestirea îngerului, naşterea lui Ioan Botezătorul, corul de îngeri la Betleem, venirea Magilor din Orient, visul lui Iosif. Toate acestea sunt semne şi mărturii care subliniază dumnezeirea acestui Prunc. La Betleem se naşte Emanuel, Dumnezeu cu noi.

   Biserica ne oferă, în liturgia din aceste zile, trei `călăuze` deosebite, care ne arată atitudinea pe care trebuie să o avem pentru a întâmpina acest `oaspete` divin al omenirii.

4. În primul rând Isaia, profetul mângâierii şi al speranţei. El proclamă o adevărată evanghelie poporului lui Israel aflat în robie în Babilon, şi îl îndeamnă să rămână vigilent în rugăciune, pentru a recunoaşte `semnele` venirii lui Mesia.

   Mai este apoi Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Mesia, care se prezintă drept „glasul celui ce strigă în pustiu”, predicând „un botez de convertire pentru iertarea păcatelor ” (cfr. Marcu 1,4). Aceasta este singura condiţie pentru a-l recunoaşte pe Mesia deja prezent în lume.

   În fine, Maria, care, în această novenă de pregătire pentru Crăciun, ne îndrumă spre Betleem. Maria este Femeia `da’-ului, care, spre deosebire de Eva, îşi asumă fără rezerve planul lui Dumnezeu. Devine, astfel, o lumină strălucitoare pentru paşii noştri, şi modelul sublim din care să ne inspirăm.

   Iubiţi fraţi şi surori, să ne lăsăm însoţiţi de Fecioara Maria spre Domnul care vine, rămânând „vigilenţi în rugăciune şi plini de bucurie în laudă”.

   Vă doresc tuturor o bună pregătire pentru apropiatele sărbători de Crăciun.