Pastorală Crăciun 2002 – PS Florentin Crihălmeanu

18.12.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Figura centrală din prima Scrisoare pastorală de Crăciun a PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, este cea a Sf. Iosif, „icoană vie a vieţii de sfinţenie”. Această alegere a fost făcută deoarece Sf. Iosif este patronul Eparhiei de Cluj-Gherla şi patronul Bisericii Universale. Episcopul îl prezintă din mai multe perspective, subliniind rolul său în evenimentul Naşterii lui Isus, bazându-se pe texte din Evanghelia lui Matei.

Numindu-l pe Iosif „cel drept, logodnicul Mariei”, Episcopul porneşte de la citatul: „Dar naşterea lui Isus Hristos, astfel a fost: fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, … ea s-a aflat pe sine având în pântece de la Spiritul Sfânt” (Mt.1,18). „Sf. Iosif ne este prezentat prin legătura logodnei sale cu Maria. Astfel se prezintă raportul patern pe care el îl va avea cu Isus: marea încercare şi marele har al vieţii sale. (…) Iosif a avut menirea de a fi tată ocrotitor al lui Isus şi soţ cast al Preasfintei Fecioare Maria.”

„Iosif, fiul lui David, ascultător şi împlinitor al Legii divine” este cel căruia îngerul Domnului i se arată în vis. „Pentru cel cu inima curată, dornic de a asculta glasul Domnului, chiar şi somnul devine ocazie de revelaţie divină. Mesagerul divin îl numeşte `fiul lui David`, ajutându-l să înţeleagă că este cunoscut de Dumnezeu şi are un rol precis în cadrul planului de mântuire al lui Dumnezeu cu poporul Său. (…) Zămislirea Mariei, care constituise pentru Iosif motiv de tulburare, se arată a fi, în lumina Cuvântului Scripturii, împlinirea făgăduinţei făcute de Dumnezeu poporului ales, prin vocea proorocilor Vechiului Testament.”

„Iosif cel ascultător prin credinţă, împlineşte Cuvântul divin”. PS Florentin explică: „Credinţa este aceea pe care se fundamentează ascultarea eroică a lui Iosif: din clipa în care a înţeles care este voinţa lui Dumnezeu, a luat decizia de a împlini imediat voinţa divină şi într-un mod cât mai fidel. În momentul în care decizia este luată, drumul vieţii lui Iosif este limpede. El … se pune total în slujba lui Dumnezeu: inima, mintea şi trupul său de acum înainte sunt instrumente prin care Dumnezeu va împlini planul Său de mântuire.”

Episcopul de Cluj-Gherla mai arată faptul că Iosif este „unicul martor ocular al naşterii miraculoase în peştera din Betlehem”. „Liniştea lui Iosif învăluie misterul maternităţii Mariei şi misterul Pruncului-Emanuel. Mistere ascunse celor mari şi întelepti, dar descoperite celui smerit, credincios şi ascultător. (…) Lui Iosif i se cere să renunţe a avea fii pe cale naturală, pentru a putea deveni tată al Aceluia prin care toţi oamenii vor putea deveni fii ai lui Dumnezeu-Tatăl.”

Acceptând-o pe Maria, Iosif „Îl acceptă implicit pe Isus drept fiu, conferindu-I astfel descendenţa regală, acceptă misiunea paternă de a-I `pune numele` Isus şi de a-I fi părinte ocrotitor, educator, formator. În timp, relaţia tată-fiu bazată pe iubirea dar şi pe autoritatea paternă a fost aceea care a format personalitatea tânărului Isus. (…) Într-adevăr, Sf. Iosif nu a contribuit la generarea lui Isus după trup, dar se poate afirma că a contribuit esenţial la formarea Sa ca om.”

Episcopul îi invită pe credincioşi, „la lumina staturii spirituale a Sf. Iosif aşa cum ne este înfăţişată în Evanghelia de la Matei, să ne îndreptăm acum privirea asupra trăirii noastre creştineşti”. Astfel, Preasfinţia sa propune câteva întrebări pentru examinarea conştiinţei: „Cum primim încercările şi suferinţele pe care le permite Dumnezeu în viaţa noastră? Cum ne comportăm atunci când credinţa noastră este pusă la încercare, atunci când credinţa şi Biserica Catolică sunt calomniate, ponegrite, acuzate? Cât timp ne rugăm zilnic? Participăm cu evlavie la Sf. Liturghie în duminici şi sărbători?”, îndemnând totodată la apelul la mijlocirea Sf. Iosif pentru ajutor în viaţa noastră de credinţă.

În încheiere, Eparhul de Cluj-Gherla spune: „Iosif cel drept este părintele nostru în credinţă prin ascultare. Drumul spiritual al lui Iosif poate constitui un model pentru fiecare dintre noi, corespunzător propriei chemări: pentru părinţi şi educatori în familiile creştine, chiar şi pentru familiile care nu pot avea copii, pentru persoanele consacrate, pentru toţi iubitorii de Dumnezeu. Tăria credinţei, răbdarea în încercări şi frământări, înţelegerea propriei vocaţii, răspunsul în deplină ascultare, acceptarea şi împlinirea cu sfinţenie a misiunii încredinţate constituie tot atâtea raze de lumină pe drumul vieţii noastre de creştini botezaţi.”